ROMÂNIA VORBEȘTEŢara aceasta piere din lipsă de oameni, nu din lipsă de programe! (C.Z.Codreanu)

Că tot este la modă, și toată lumea are… de ce să nu avem și noi!

Am făcut un profil pentru „România Vorbește” și un „Community Page” pentru campania noastră „Adevărata Românie”

Vă așteptăm!

Campania “Adevărata Românie” declanşată de România Vorbeşte anul trecut nu le-a căzut deloc bine “Noilor Golani”. Cel puţin debutul campaniei nu a fost pe placul lui George Simion şi compania. Convinşi că ei sunt singurii şi adevăraţii promotori ai realizării UNIRII dintre România şi Basarabia, “apoliticii anticomunişti” (n.r. – definiţia le aparţine oamenilor conduşi de George Simion) au avut tot felul de reacţii cel puţin ciudate la adresa campaniei declanşate de noi, de la critici, până la încercări de a face cât mai puţin vizibile abţibildurile noastre. Cu toate acestea, în timp, “Adevărata Românie”, a devenit un exemplu de urmat pentru “Noii Golani”. Citeste mai departe »

Bazele Mișcării Legionare se pun încă din timpul luptelor studențești împotriva curentului comunist promovat de studenții evrei în universitățile din țară. În acest fel, luptând contra ateismului și a pericolelor ce veneau odată cu fenomenul comunist, studenții romani din întreaga țară se ridica împotriva evreimii comuniste ce acaparase centrele universitare. Numerus Clausus era țelul studențimii romanești. Aceasta condiție impunea distribuirea locurilor din facultăți după originea etnica în funcție de procentajul etniei în cadrul populației României. Astfel evreii nu mai puteau depăși numeric pe românii din universități, oprind astfel expansiunea fenomenului comunist. Citeste mai departe »

„Legiunea este o organizație întemeiată pe ordine și disciplină.
Legiunea e călăuzită de un naționalism curat, izvorât din nemărginita dragoste de Neam și Tară.
Legiunea vrea să trezească la luptă toate energiile creatoare ale Neamului.
Legiunea apără altarele Bisericii pe care dușmanii vor să ni le dărâme.
Legiunea îngenunche înaintea crucilor vitejilor și mucenicilor Neamului.
Legiunea stă scut neclintit în jurul Tronului, din care voevozi și regi s’au jerfit pentru apărarea și înăltarea Patriei.
Legiunea vrea să clădească din suflete tari și brațe vânjoase o Tară puternică, o Românie nouă.”
Corneliu Zelea Codreanu – Cărticica Sefului de Cuib

83 de ani se împlinesc de când Corneliu Zelea Codreanu infinita Legiunea Arhanghelului Mihail. După ani de lupta studențească, luptă ce a avut ca scop principal combaterea curentului comunist din universități și din întreaga țară, conducătorul mișcărilor studențești naționaliste părăsește L.A.N.C. și pe profesorul A.C.Cuza pentru a crea cel mai frumos fenomen social din istoria neamului românesc. Ghidați de credința în Dumnezeu, de iubire de neam și țară, de onoare și responsabilitate, legionarii încep sa își facă simțită prezența din ce în ce mai puternic în societatea românească și mai apoi și în politică, dar urmau să sfârșească sacrificați pentru idealurile lor național-creștine, sub trei regimuri criminale. Conduși de spuma intelectualității românești de la acea vreme, sub ordinele lui Corneliu Zelea Codreanu, acea minte strălucită pe care o respectau profesori mari ai țării, legionarii își propun să clădească o țară nouă, o țară clădită pe credință, din cărămizile onoarei și tencuită cu sânge legionar. Citeste mai departe »

Astăzi 22 iunie 2010, se împlinesc 69 de ani de la ordinul Mareşalului Ion Antonescu prin care trupele Armatei Române au trecut Prutul pentru a “reîmplini codrii voievodali ai Basarabiei” la patria mumă.

Dorind să arătăm că servim interesul naţional înainte de toate, amintim de acest ultim act de curaj şi demnitate al poporului roman prin care a arătat că e în stare să lupte cu arma-n mână pentru ce este al său. Citeste mai departe »

Sistemului îi e frică de popor. Adică, de noi. Latenţi, anesteziaţi, amnezici, puţini, aşa cum suntem, dar celor care ne-au condus/ne conduc, le este tare teamă de noi…

Cum aşa? E întrebarea care-ţi vine în cap citind rândurile de mai sus. Manelele sunt (încă) la putere, prostia şi ignoranţa domină opinia publică şi mass-media, iar acţiunile civice ale populaţiei sunt cvasi inexistente. Am spus cvasi pentru că există “noii” golani. Citeste mai departe »

George Roncea – 20 de ani de mineride(voxNews) from Apologeticum.wordpress.com on Vimeo.

Plâng bătrânii în spitale și copiii în școli murdare… România este o ţară în colaps. Bine, asta nu e nici o noutate, dar rezultatele a 20 de ani de mancurtizare se văd azi mai clar ca niciodată.

Deşi tensiunea în rândul oamenilor este foarte mare, din cauza dezastrului şi stării de înstrăinare pe care o resimt, populaţia nu se răscoală, nu iese în stradă, practic, se uită la televizor. Cum se explică? Păi foarte simplu. Oamenii nu ies în strada pentru că nu știu cum să o facă şi mai ales nu au pentru cine să o facă! Citeste mai departe »

Articol nepublicat, scos dintr’un fund de sãltar. Poartã data de 22 Mai 1929. Il public acum, deoarece mã simt si astãzi tot atât de legat de mãnunchiul de gânduri cuprinse în aceste pagini (scrise, poate, cu o oarecare stângãcie, fiind mãrturisiri prea subiective). Il mai public si în semn de dragoste pentru trei scumpi camarazi ai nostri, cari au simtit mai mult decât noi toti durerile desrãdãcinãrii din propria ta viatã, spre a te da unui destin înãltãtoar dar cumplit. (Ion Mota)

Mã întreb: oare sub ce zodie e sortit a se naste (sufleteste) si a trãi, legionarul? Ursitoarele acestei renasteri sufletesti în duh legionar, ce soartã vor fi frebuit sã hãrãzeascã celui care a pornit astfel pe calea aceasta nouã, unde cea dintâi datorie este uitarea de sine si dãruirea totalã pentru rãscumpãrarea unui mai bun destin românesc? Citeste mai departe »

Pe 9 mai 1877 primul ministru al României, Mihail Kogalniceanu, declara că suntem “dezlegaţi de legăturile noastre cu Înaltă Poartă şi prin urmare suntem independenţi, suntem naţiune de şine stătătoare”, iar pe 10 mai 1877 Regele României Carol I proclama Independența Țării.

10 mai fiind și Ziua Regelui, odată cu venirea regimului comunist, Independența a fost serbată pe 9 mai, ziua când primul ministru declara că suntem o Națiune de sine stătătoare, dată ce rămâne ca oficială.

Oare? Pe 9 mai 2010,în România se serbează ziua Europei și ziua victoriei sovietice.
Concerte,sarmale și vin gratis, porumbei eliberați să zboare deasupra Bucureștiului… toate acestea, pe 9 mai, dar nu în memoria celor ce au murit pentru Independența acestei Țări, ci pentru că e ziua Europei. La tv este alocat mult spațiu pentru evenimentele de la Moscova, ziua victoriei sovietice, ample desfășurări de forțe. Nimic însă despre Generalul Alexandru Cernat, despre Colonelul Mihail Cerchez, sau despre cei 130 de mii de Români, strămoșii noștri, ce au luptat pentru suveranitatea și Independența noastră.

Concluzia mea firească este ca nu mai suntem independenți, fiind obligați să sărbătorim victoriile și sărbătorile stăpânului nostru.

Trebuie iar să curgă sânge la o altă Plevnă sau la o altă Griviță pentru a fi iar mândrii, pentru a fi iar suverani și independenți, pentru a putea vorbi de la egal la egal cu oricine de pe continentul european și din această lume? Sau Strămoșii noștri au murit degeaba și atunci nu îi merităm?

Am primit in ultimul timp o mulțime de mailuri cerând lămuriri despre subiectele emisiunii România Vorbește de pe postul Tv Realitatea, emisiune a cunoscutului jurnalist Robert Turcescu. Noi am lămurit problema pentru fiecare expeditor în parte și pe lângă am trimis și părerea noastră despre subiectul solicitat.

Preferăm să lămurim situația și deschis pentru a nu se mai crea confuzii, mai ales că membrii redacției acestui site nu au cele mai bune păreri despre emisiunile Tv cu subiect politic(mai ales politic) și nici despre realizatorii acestora. Noi, redacția romania-vorbeste.ro catalogăm emisiunile Tv ca un circ care să ia ochii lumii de la furturile, vânzările și batjocura ce se desfășoară în spatele lor. Nici pe realizatorii Tv nu îi avem la inimă pentru că urmărind emisiunile lor nu putem să nu observăm că sunt doar niște unelte în mâinile celor care ne vând ca sclavi, în mâinile celor care spre binele lor personal calcă în picioare un întreg popor sărăcit și înglodat în datoriile pe care le-au făcut cei ce apar prin emisiunile diverșilor realizatori Tv. Cât timp acești realizatori Tv au să fie de partea hoților și vânzătorilor poporului românesc, mințind pentru a apăra diverse interese, nu îi vom avea la inimă. Atunci când ei, realizatorii Tv au să arate adevărul și mizeria în care ne zbatem ca popor și cum toate oalele sunt sparte în capul nostru de către hoții din politică, atunci noi, cei din redacția acestui site nu ne vom mai simți jigniți de comparațiile cu mult mai cunoscuții realizatori Tv. Preferăm să rămânem necunoscuți decât să ne vindem pe nimic unor hoți și borfași, așa cum se vând cei din televiziuni.

Astfel sperăm ca treaba să fie lămurită! Nu suntem nici Robert Turcescu, nici Nașul – Radu Moraru! Suntem o mână de oameni ce doresc să spună lucrurilor pe nume în ceea ce privește România și pe români! Noi nu facem jocurile nimănui! Noi încercăm să fim una din vocile neamului nostru românesc și să fim cât mai clari și lipsiți de compromisuri de orice fel! De aceea ne numim România Vorbește!

Scrisoarea studentilor si a cadrelor didactice de la istorie adresata presedintelui si parlamentului, cu privire la noua lege a invatamantului, o lege care printre alte mari nerozii, scoate istoria din programa.

Pledoarie pentru viitor

Domnule Preşedinte,
Doamnelor şi domnilor membri ai Parlamentului României,

Vă adresăm această scrisoare în calitatea pe care o aveţi, de depozitari ai încrederii oferite de societatea românească prin votul care v-a fost acordat. În spaţiul public s-a extins progresiv, în ultimii douăzeci de ani, un discurs care tinde să diminueze şi să marginalizeze în conştiinţa publică importanţa trecutului societăţii româneşti.

Departe de a contesta dreptul la liberă gândire şi expresie, noi înşine fiind membri ai unui corp profesional ce îşi fondează existenţa pe gândirea critică, atragem aici atenţia asupra riscurilor pe care le prezintă devalorizarea studierii sistematice şi a cunoaşterii istoriei naţionale, precum şi a istoriei în general. Punctul de vedere pe care îl susținem nu este unul politic şi partizan, diversitatea afilierilor noastre în acest sens fiind evidentă, nu este nici unul naţionalist, ci izvorăşte din perspectiva pe care ne-o oferă profesiunea şi din datoria pe care o avem ca intelectuali și cetățeni.

România contemporană traversează o criză de identitate care o împiedică să-şi definească obiectivele şi să atingă un minim consens necesar oricărui progres. Lipsa de echilibru a ideologiei oficiale comuniste în tratarea istoriei a fost urmată, după 1990, în discursul public, de un exces simetric în sensul erodării oricărui simţ al încrederii în sine, în valorile şi modelele pe care le-ar putea avea poporul nostru.

Suntem alarmaţi de faptul că această viziune riscă să fie favorizată prin diminuarea constantă a rolului istoriei în educaţia generaţiei tinere, sugerată de unele poziţii mai mult sau mai puţin oficiale venite din partea unor reprezentanți ai Ministerului Învăţământului. Nu este vorba numai despre posibila reducere a numărului de ore dedicat disciplinei, dar şi de dispariţia acesteia din examenele care încheie ciclurile de învăţământ. Vă invităm să reflectaţi alături de noi la importanţa pe care o au studiile istorice: departe de a fi nepractice, acestea sunt o sursă de coeziune socială, oferă repere morale şi identitare în absenţa cărora nici o societate nu poate avansa. Pentru viitorul României, inclusiv în contextul european în care, pe bună dreptate, considerăm că se află destinul nostru, apărarea acestor repere este una dintre îndatorile pe care trebuie să le asumăm noi ca intelectuali şi profesionişi şi dumneavoastră ca lideri şi responsabili politici.

Toate momentele importante ale fondării statului modern, toate deciziile hotărâtoare care au făcut România să progreseze în ultimii două sute de ani s-au bazat, la fel ca în cazul oricărei alte naţiuni, pe conştiinţa istorică, pe credinţa în dreptul nostru de a avea un destin. Oricare ar fi proiectele pe care le propuneţi societăţii româneşti astăzi, ele nu pot porni de la ignorarea acestui trecut, cu toate momentele sale, constructive sau controversate. Proiectarea viitorului cere solidaritate socială, or tocmai aceasta nu se poate obţine prin erodarea valorilor pe care le avem în comun.

Abandonarea educaţiei istorice, diminuarea rolului său în şcoală, va conduce la adâncirea crizei valorilor, cu efecte auto-distructive. Nici una dintre naţiunile membre ale Uniunii Europene nu a ales o asemenea cale şi nu a abdicat de la valorile sale definitorii, ci a căutat modalităţi de a le asocia identităţii europene aflată astăzi în plină construcţie. Documentele europene 94/C229/01 şi 2006/962/EU consideră studierea istoriei naţionale, europene şi universale în şcoală ca element fundamental pentru constituirea solidarităţii europene, cu un rol esenţial în formarea competenţelor civice ale cetăţenilor uniunii (una dintre cele 8 competenţe–cheie caracteristice educaţiei durabile). Două recomandări ale Consiliului Europei, 1283/1996 şi 15/2001 sunt dedicate numai predării istoriei în şcoală în secolul XXI.

Noi, semnatarii acestei scrisori, precum şi dumneavoastră, destinatarii săi, aparţinem unor generaţii variate. Unii dintre noi am fost martorii unor schimbări radicale de regim politic, ai unor evoluţii dramatice ale lumii, care ne semnalează valoarea formatoare pe care o are studiul istoriei într-o societate cuprinsă de globalizare. Înţelegerea mecanismelor schimbării şi a diversităţii culturale reprezintă un instrument util şi o resursă indispensabilă pentru cei care, putem anticipa, vor trăi în deceniile viitoare transformări accelerate şi frecvente ale realităţii.

Pledoaria noastră nu este una în favoarea trecutului, ci în favoarea utilizării înţelepte a trecutului pentru câştigarea dreptului la viitor. Acesta a fost dintotdeauna rolul principal al studierii istoriei, iar o simplă privire asupra sistemelor de educaţie în ţări pe care le admirăm, din Europa sau din afara sa, ne arată că rolul ei nu s-a epuizat, ci este permanent revalorizat. Vă adresăm această scrisoare având încredere în dorinţa dumneavoastră de a face alegerile cele mai bune pentru societatea românească. Nu există viitor fără solidaritate şi identitate, iar identitatea unei naţiuni nu poate fi construită fără cele trei repere fundamentale din care se compune: istoria, limba şi cultura. Diminuarea statutului lor în şcoală nu va conduce la un învăţământ care să ne reconstruiască societatea, ci la unul care să-i adâncească alienarea şi confuzia.

(Sursa: Mr Liviu Andrei – Youtube)

Preşedintele Traian Băsescu le-a râs în nas din nou românilor. Într-un moment în care ţara se află din toate punctele de vedere la pământ, şeful Statului a ţinut să-i mulţumească public lui Adrian Streinu-Cercel pentru modul în care a reuşit să prostească o ţară întreagă cu inventatul virus AH1N1 folosindu-se de moartea actorului Toni Tecuceanu.

Astfel, la data de 8 aprilie, Băsescu l-a decorat pe „fratele” de la Institutul Naţional de Boli Infecţioase Profesor Doctor „Matei Balş” cu Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Comandor. Ciudat este faptul că gestul preşedintelui a venit chiar în ziua în care Streinu-Cercel s-a judecat cu Paul Tecuceanu în procesul în care acesta speră să afle adevărul despre modul dubios în care cârcotaşul şi-a pierdut viaţa. Distincţia oferită managerului de la Balş a fost conferită cu ocazia Zilei Mondiale a Sănătăţii, care însă a fost sărbătorită cu o zi înainte. Conform decretului presidenţial emis cu această ocazie şi publicat in Monitorul Oficial, preşedintele şi-a argumentat gestul într-un mod mai mult decât strigător la cer. Streinu-Cercel a fost decorat “pentru contribuţia deosebită în cercetarea şi practica medicală, precum şi în semn de apreciere a activităţii meritorii în cadrul sistemului sanitar”. Vă veţi întreba ce activitate meritorie a intreprins şeful INBI Profesor Doctor “Matei Balş”. Răspunsul este unul singur: a băgat în conturile masoneriei minimum 19 milioane de euro, bani proveniţi din valorificarea morţii lui Toni Tecuceanu!

În plus, alţi doi “purtători de şorţuleţ”, Sorin Oprescu şi chirurgul Şerban Brădişteanu, au fost fost şi ei decoraţi de către Băsescu. Primarul Capitalei a primit Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Ofiţer, în timp ce Şerban Brădişteanu a fost recompensat cu Ordinul Meritul Sanitar în grad de Cavaler.

Dacă despre Sorin Oprescu se ştiu foarte destule, mulţi dintre dumneavoastră vă veţi întreba “cine este Brădişteanu?”sau “ce a făcut el?” . Ei bine, cu doi ani în urmă, chirurgul a fost acuzat de DNA că a luat mită nu mai puţin de 3,5 milioane de euro pentru că a trucat o licitaţie în urma căreia au fost achiziţionate echipamente medicale pentru sistemul penitenciarelor. Mai mult, Agentia Naţională de Integritate a solicitat atunci instanţei chiar confiscarea averii nejustificate a lui Brădişteanu. Însă, cum era de aşteptat, mai marii din masonerie au intervenit, iar la sfţrşitul anului 2009, medicul a fost achitat!

Astfel, când alţi români reuşesc prin munca lor să ne facă să fim mândrii că ne-am născut între Carpaţi, Traian Băsescu îi decorează pe unii dintre cei mai dubioşi oameni din această ţară. Ruşine, domnule preşedinte!

Doliul care a acoperit Polonia în aceste zile, la 70 de ani de la masacrul de la Katyn, nu ne poate lăsa indiferenți și ne aduce și nouă românilor o fărâmă din durerea polonezilor. Pare desprins din altă istorie, acest eveniment prezentat ca datorându-se unei erori, tehnice sau de orice altă natura. Dar este istoria din care facem și noi parte, sunt timpurile când orice se poate întâmpla, fie el om de rând sau demnitar. Pare surprinzător și totuși nu este. Oricât de dureros ar fi pentru polonezi ca președintele ales de ei să stea acum mort pe un catafalc, și oricât de fierbinte ar fi subiectul și durerea lor, sunt mulți care se întreabă dacă a fost într-adevăr un accident nefericit. Așa ne întrebăm și noi și încercăm ca trecând peste șocul veștii, încercăm să dăm un răspuns acestui caz.

Probabil mulți vor zice că este o teorie a conspirației, dar încercăm totuși să gândim logic. Nu este posibil ca un președinte de stat, oricare ar fi acel stat, să moară din greșeală, datorită unei erori de orice fel. Când securitatea din jurul unui președinte este ridicată la cote înalte de fiecare dată când demnitarul întreprinde vizite, ieșiri în public, deplasări de orice fel, orice posibilitate de eroare este înlăturată. Planificările de securitate a președinților se fac cu săptămâni daca nu chiar luni înainte de evenimentul la care va participa. Și când vorbesc de securitatea unui demnitar vorbesc de toate detaliile organizării ei. Orice detaliu este verificat și para-verificat astfel încât este imposibil ca o eroare să se strecoare.

Acest lucru fiind stabilit, rămâne o singură posibilitate. Aceea a asasinării președintelui și a intereselor din jurul asasinării. Este cunoscut, mai ales în istoria recentă că atunci când un șef de stat devine incomod intereselor internaționale și internaționaliste a marilor puteri, acel șef de stat dispare ca prin minune. Dispariția se poate produce în mai multe feluri, ultimul fiind asasinatul. Pot da câteva exemple de dispariții ale unor șefi de stat din fața intereselor marilor puteri care nu sunt neapărat state ci și corporații ale căror reputație în aceste cazuri este pătată cu mult sânge. Primul ar fi în 1953 în Iran când primul ministru Mohammad Mosaddegh, este înlăturat de la conducere de revolte populare de care astăzi se știe că au fost provocate de agenți CIA(în special Kremit Roosevelt), pentru că politica sa prevedea protecționism economic în fața companiilor exploatatoare de petrol ce concesionaseră câmpurile petrolifere ale Iranului și chiar naționalizarea rezervelor de petrol. Alt exemplu poate să fie cel din 1954 din Guatemala, la acea dată fiind sub controlul economic al unor companii americane cum ar fi United Fruit. Jacobo Árbenz Guzmán, președintele Guatemalei este înlăturat datorită faptului că se opunea companiilor ce dominau economic. United Fruit a finanțat o campanie media puternică pentru a face din Arbenz un inamic al Statelor Unite, un pion al Uniunii Sovietice în plin Război rece. Arbenz este înlăturat militar iar Guatemala a picat iar sub dominația corporațiilor. 1981 – Ecuador, altă înlăturare asemănătoare cu cea actuală, este momentul înlăturării președintelui ales în mod democratic, Jaime Roldos care câștigase pentru că dorea să redea resursele(în special petrol) Ecuadorului poporului ecuadorian. Avionul său cade dintr-o „eroare”, dar nu înainte ca agenți economici trimiși de companiile americane să încerce să îl corupă și să îl facă să aleagă înavuțirea personală în favoarea companiilor americane dar în detrimentul poporului. Martorii evenimentului au murit și ei în accidente de mașină. Omar Terijos, peședintele Panama moare și el asasinat în 1981, tot prim prăbușirea avionului prezidențial, pentru că dorea ca Statele Unite să plătească datoriile construcției canalului. „Nu vreau bani, vreau daor ca țara mea să fie tratată corect.” Au fost cuvintele sale atunci când agenții încercau să îl mituiască și a fost conștient că va fi asasinat pentru politica sa. În 2002 în Venezuela s-a încercat înlăturarea lui Hugo Chavez, renumit pentru poziția sa anti-americană și anti-corporatistă. Au fost plătiți agenți provocatori care au început revolte care au fost exagerate prim media pentru a ridica poporul împotriva lui Chavez. Miza este tot petrolul. Minciuna amenințării teroriste, Irak, 2003, invazia americană, ocuparea Irakului, execuția lui Saddam, după multe alte încercări de asasinare nereușite – iar petrol. Anul trecut, 2009, este anul unei noi încercări de asasinare a unui președinte incomod. Este vorba de Evo Morales, președintele Boliviei. Asasinii sunt executați de securitatea Boliviană înainte de a putea face ceva. Și să nu uităm de Željko Ražnatović, supranumit Arkan, șeful organizației paramilitare sârbe Tigrii, oponent și el al politicilor americane și europene în ceea ce privea Serbia, care este asasinat de agenții CIA în 2000.

Sunt exemple ale eliminării unor demnitari incomozi politicilor marilor puteri, guvernate și ele de marile corporații. Și cu toate că pare o teorie a conspirației, nu este!

Președintele Polonez, Lech Aleksander Kaczyński cade și el cu avionul, de această dată în Rusia. Este cunoscut faptul că Lech Kaczyński era un om al dreptei poloneze, un patriot și un opozant al politicilor europene care din punct de vedere economic și social ruinează Polonia, așa cum ruinează și România. Lech Kaczyński a fost unul din liderii revoltelor anticomuniste din Polonia alături de Lech Walesa și era și el un opozant a Rusiei și al intereselor ei în Polonia. Dorea o Polonie puternică, care să aibă un cuvânt de spus în politica internațională și în cadrul UE. A fost unul dintre puținii șefi de state nou aderate la UE care a ridicat condiții în ce privește politica intra-UE a Poloniei. Nu se aseamănă cu nimic unuia ca Traian Băsescu care în fața șefilor UE nu știe decât să aprobe și să execute întocmai ca un cățel bine dresat. De aceea Traian Băsescu nu va cădea niciodată cu avionul!

Kaczyński a fost într-adevăr un om de stat, un om care și-a pierdut viața pentru că a dorit binele Poloniei în defavoarea intereselor internaționale. Rămâne totuși întrebarea: Al cui a fost interesul mai mare în moartea sa? Tot al corporațiilor care domină politicile statale și suprastatale, aceste cangrene care ne domină și ne țin într-un nou mod, modern, de sclavie.

Sperând că am fost înțeles, repet: Un președinte nu moare din greșeală!!!

Dumnezeu să îl ierte și să dea Poloniei ceea ce merită după un astfel de sacrificiu! O cârmă dreaptă și un loc în Ceruri pentru neamul polonez.