Postat in data de : 25-01-2010 | De catre : Zapciul
Încep prin a preciza că nici eu și nici unul dintre colegii mei de redacție nu suntem adepți ai democrației, în nici una din formele ei manifestate în istorie. Considerăm că orice formă a luat democrația până acum, de-a lungul istoriei, este incompletă dacă nu chiar nedreaptă sufletește, uniformizând indivizi în cadrul societății, deși poate un om, o persoană se poate ridica din punct de vedere intelectual mult peste media societății în care trăiește, iar democrația nu face decât a-l pune pe acest individ la egalitate cu oricare dintre cei care numai că nu se preocupă de ridicarea lor morală sau intelectuală dar nici măcar nu au capacitatea aceasta. Principiul de la care pornesc este simplu și contrazice principiul fals pe care se fondează democrația. Nu suntem toți egali. Nu ne-am născut egali și nu creștem și nu ne dezvoltăm nici fizic, nici intelectual, nici moral, într-un mod egal. Fie datorită mediului inegal, fie datorită educației inegale, fie din simplu motiv că Dumnezeu nu ne-a dat fiecăruia capacitate egala de înțelegere și muncă. Consider că, deși iegal cu restul, orice individ are rolul său bine definit într-o societate care poate fi comparată cu un angrenaj de roți dințate de diferite dimensiuni, din care dacă scoți una de la jumătate, restul mecanismului nu se mai mișcă.
Nu suntem în nici un caz adepți ai individualismului, un alt concept total greșit pe care în mod mârșav îl folosește democrația pentru a da senzația naturală a înegalității sociale dar cu scopul de a ajuta pe toată lumea în mod umanist, egalitatist, lucru ce duce spre o nivelare, la un nivel inferior a drepturilor sociale. Astfel credem că orice egalitate creeată de oameni, pentru oameni, este una falsă, singura egalitate adevărată între oameni se judecă în alt plan, în planul diviului, unde Dumnezeu, forța călăuzitoare supremă este mult prea mare pentru ca diferențele dintre oameni să mai conteze.
Conceptul de egalitate sau inegalitate socială, în vastele forme pe care le îmbracă nu va face subiectul acestui articol, ci am să încerc să tratez un singur aspect al acestui concept de egalitate democratico-umanistă.
Conceptul de națiune, de membru al unei națiuni, care încet dispare spre a fi înlocuit de conceptul de cetățean, care nu îți acordă dreptul de a te revendica de la o anumită origine și astfel îți șterge identitatea individuală. Fără părinți nu faci parte dintr-o familie, iar fără conceptul de strămoși, înaintași comuni sau diferiți de ai altui individ, nu te poti bucura de apartenență la o nație, fie ea majoritară sau minoritară. Individul este rupt de istoria sa și a strămoșilor săi și în acest fel este rupt de încărcătura de învățături ale trecutului, ce îl poate ghida mai ușor spre viitor, și care îl aruncă în plasa unei ghidari oarbe dictate de maeștrii democrației care nici în ruptul capului nu se rup de trecutul și istoria lor.
În abordarea acestui subiect trebuie să plecăm de la premisa care spune că un stat este creat în slujba cetățenilor săi. În democrație, statul este de fapt o o îngrădire deformantă a conceptelor reale pe care trebuie să fie constituit un stat.
Cel mai bun exemplu al deformării realității într-un stat democratic este existența conceptului de cetățean care înlocuiește ceonceptul natural de naționalitate. Astfel, națiuni cu istorie diferită, cu mentalități diferite, cu reacții diferite în funcție de situații, sunt uniformizate de conceptul de cetățean și sunt obigate să se comporte la fel, după un model de conduită atât de deformat și fals încât este total străin atât națiunii majoritare a unui stat democratic, cât și pentru națunile minoritare ale aceluiași stat.
Astfel, într-un stat democratic cum este considerat a fi România, este inacceptabilă, în gândirea juridică democratică, a unei ”probleme țigănești”, prblemă pe care toți o resimțim de câte ori interacționăm cu ”cetățenii” acestei etnii. Este înacceptabil termenul acesta de ”problemă țigănească” din simplu motiv că în democrație termenii de român, țigan ori ungur sunt înlocuiti de unul singur care îi înglobează pe toți, indiferent de particularitățile vizibile: termenul de CETĂȚEAN!
Singura soluție este aceea ca statul democratic român, să fie înlocuit cu un stat național, care să reflecte realitatea în care existăm. Noi, românii majoritari, dominanți și națiunile minoritare libere cu condiția de a nu dăuna națiunii dominante ori a altora minoritare.
