ROMÂNIA VORBEȘTEŢara aceasta piere din lipsă de oameni, nu din lipsă de programe! (C.Z.Codreanu)

Este vorba de afirmaţii de genul: “Normal ca îi respect pe ăia batrâni, care au facut puşcărie”. Nu cred că e cazul sa discutăm acum de fenomenul “respectului” la nivel general, despre cum toată lumea respectă pe toată lumea, si e respectată de toată lumea, dar la nivel verbal si atât.

Vorbim doar de afirmaţii ca cea de mai sus, si care sunt făcute atunci când vrem sa ne legitimam o opinie, invocand greutatea unor idei sau personaje validate de trecerea timpului. In mediul naţionalist, cand se pune problema respectării unei linii de luptă, sa zicem, legionară, inevitabil, apare o asemenea declaratie. Mai pe scurt, înseamnă cam asa: “Eu merg pe drumul drept, chiar dacă o mai cotesc dupa cum mă taie capul.” E folosită de oameni care, deşi blamează sistemul de gândire individualist, îi cad in plasă încântaţi, justificându-şi viciile spunând ca “asa sunt ei”. Sunt oameni care vorbesc de educatia legionară, de stilul de luptă legionar, dar ajung sa confunde verdele cămăşii cu verdele diferitor frunze, sau care înlocuiesc dusmanul real, colosal şi, deci, înspăimântător, cu unul mai convenabil, reprezentat de facţiuni anonime, periculoase mai curând pentru stocurile de alcool ale barurilor de pretutindeni, decat pentru Naţiunea Română.

Am zice ca asemenea exemplare sunt rare, sau nereprezentative, însă greşim. Odată, pentru că mare parte din lumea ” de dreapta” aşa se comportă si gândeşte, şi, mai grav, este acceptată chiar ca model si lider de opinie, pentru ca afirmaţia de care vorbim rezonează adânc si, indirect, implică o frază nespusă: “eu îi respect pe ăia batrâni, deci sunt bun, daca mă contrazici, înseamnă ca tu nu îi respecti, deci eşti rău”. Si, în al doilea rând, pentru că aceştia sunt cei sinceri, sau cei pe care îi ia gura pe dinainte, si vorbesc ceea ce gândesc. E o prostie izvorâtă din sentimentul ca dacă nu se fac auziti, nu există. Noi, restul, acceptam însă acelaşi stil de a gândi, trecem peste reguli, doar că o facem tacit.

Ceea ce vreau sa spun, in definitiv, e ca, DA, cu toţii facem bine ca îi respectăm pe bătrânii care au suferit in puşcărie pentru Dumnezeu si Neam.. Doar că… respectul nostru valorează ceva? Nu doar in ochii bătrânilor eroi, ci în ochii oricui. Ce am realizat pâna acum, pe linia de luptă pe care spunem că am adoptat-o., si care nu se limitează la “actiuni”, ci se răsfrânge in toate aspectele vieţilor noastre? Să nu ne amăgim, răspunsul e NIMIC! Şi poate că un “zero” al realizărilor ne-ar da dreptul sa îi respectăm, de la nivelul unor copii care abia acum păşesc in viaţă si in luptă, având în faţă modelul luminos al eroilor lor.

Problema e că mulţi nu mai suntem copii, suntem oameni in toată firea, şi nu doar că nu mergem pe linia de luptă aleasă şi inteleasa ca fel de a fi, ci mai şi strâmbăm acest cod. Poate că şi Codreanu ar fi fumat diverse… dacă ar fi avut. Si Codreanu s-ar fi îmbătat o data, de doua ori pe săptămână (zi?), daca avea o viaţă aşa grea ca mine, sau dacă era un suflet neinţeles (ca mine). Plus că timpurile şi obiceiurile s-au schimbat, dar noi tot pentru aia luptăm, si nu contează ce facem in timpul liber, dacă suntem acolo când trebuie… niţel buimaci, ameţiţi, dar acolo.

Să fim brutali, dar sinceri: lupta, oricare ar fi ea, presupune abnegaţie. Adică timpul liber, petrecut nu in folosul, ci spre desfătarea noastra, nu există. “Timpul liber e cea mai mare invenţie a diavolului”, spunea părintele Arsenie Papacioc. Cred in omul nou? Omul nou, in viziunea Căpitanului, spune Cioran, era un dac împlinit in sens creştin. Adică nu era nimic nou in fond, ci valorile tradiţionale erau sterse de praf si repuse la loc de cinste. Schimbarea timpurilor nu are nimic de-a face cu legile morale pe care sustinem că le apărăm. Iar acestea nu se apără pentru a fi asezate la muzeu, ci în ideea de a le putea trăi in mod real, adică invers decât suntem îndemnaţi sa o facem.

Câtă vreme una spunem, alta facem, am o singură întrebare: cu ce drept îi respectăm “pe ăia bătrâni”, pe Corneliu Zelea Codreanu, pe eroii de la Maraşeşti şi pe toţi voievozii si martirii Neamului?

Din 1990 şi până azi ni se vorbeşte despre democraţie. Ni se spune cât de bună şi necesară este ea. Dar, totuşi, mulţi am început să ne dăm seama că România sub democraţie a devenit încet, dar sigur o unealtă în mâna marilor puteri. Îngropată în datorii, ţara noastră pare asemenea unui bolnav internat într-o secţie de terapie intensivă. Este regretabil că ne-am lăsat duşi de nas, că am crezut în vorbele foştilor comunişti, deveniţi peste noapte democraţi. Păcăliţi de mirajul Europei, am acceptat să fim sclavii celor bogaţi, în loc să construim o Românie puternică, care să nu fie nevoită să consume doar resturile venite dinspre vestul bătrânului continent sau din SUA. Şi toate acestea în condiţiile în care am fost avertizaţi cu mult timp înainte despre pericolele democraţiei. A făcut-o chiar fondatorul Mişcării Legionare, Corneliu Zelea-Codreanu, a cărui părere despre democraţie o redau în cele ce urmează:

„Trăim în hainele, în formele democraţiei. Sunt oare bune? Democraţia sfarmă unitatea neamului românesc, împrăştiindu-l în partide, învrăjbindu-l şi expunîndu-l dezbinat în faţa blocului unit al puterii iudaice, într-un moment greu al istoriei sale.

Numai acest argument este atât de grav pentru existenţa noastră, încât ar fi un suficient motiv ca această democraţie să fie schimbată, cu orice ne-ar putea garanta unitatea, deci viaţa. Căci dezbinarea noastră înseamnă moartea.

Democraţia este incapabilă de continuitate în efort. Pentru că împărţită în partide care guvernează, câte un an, doi sau trei, este incapabilă de a concepe şi realiza un plan de lungă durată. Un partid anulează planurile şi eforturile celuilalt. Ce s-a conceput şi s-a clădit de unul azi, se dărâmă în ziua următoare de altul.

Într-o ţară în care este nevoie de construcţie, al cărei moment istoric este însăşi construcţia, acest dezavantaj al democraţiei este o primejdie. Ca într-o gospodărie în care s-ar schimba în fiecare an stăpânii, venind fiecare cu alte planuri, strcând ce au făcut unii şi apucîndu-se de alte lucruri care şi ele să fie stricate de cei ce vor veni mâine.

Democraţia pune în imposibilitate pe omul politic de a-şi face datoria către neam. Omul politic de cea mai bună bunăvoinţă devine în democraţie sclavul partizanilor săi, întrcât, ori le satisface poftele personale, ori aceştia îi distrug gruparea.

Democraţia este în slujba marii finanţe. Din cauza sistemului costisitor şi a concurenţei dintre diferite grupări, democraţia cere să fie alimentată cu bani mulţi. Ca o consecinţă firească ajunge sluga marii finanţe internaţionale care o subjugă, plătind-o. În modul acesta soarta unui neam este dată pe mâna unei caste de bancheri.” (Corneliu Zelea-Codreanu – „Pentru legionari”).

Mai sunt câteva zile până la 9 aprilie(27 martie pe stil vechi), zi în care Basarabia și toți copii ei se întorceau la mama lor, România. România încă există și o vedem în fiecare zi, așa cum e ea, urâtă dar pașnică, poate prea pașnică. De Basarabia începe să se uite. Uităm din ce în ce mai mult că peste Prut trăiesc tot ai noștri, cu probleme identice cu ale noastre, ale celor ”de la București”. Uităm alături de Basarabia pe toti morții și sfinții ei, dar ei nu ne uită și se roagă pentru noi și pentru a ne lumina într-un sfârșit, pentru a reafla că suntem la fel, vorbim aceeași limbă și ne închinăm aceluiași Dumnezeu. Suntem la fel și trăim împărțiți, separați, de parcă am fi fost marfa unui târg de sclavi.

Se apropie și acele zile în care se va împlini un an de la revoltele de la Chișinău, care deși regizate și manevrate din umbră și-au găsit ”proștii” care să iasă în stradă și involuntar să se lase manevrați de aceleași forțe oculte care ne-au manevrat și pe noi în 89. Da, au ieșit acei „proști” în care mai bate o inimă de român adevarat, au ieșit ”proștii” care prin sacrificiul lor au incercat să schimbe ceva și să ne aducă și nouă aminte că a fost odată când eram uniți și mândri de o țară care ținea în brațele ei un neam întreg.

Comunismul a dispărut de la putere la Chișinău, și totuși a rămas totul la fel. Nici unire, nici frăție și odată cu uitarea noastră parcă dispare și sepranța. Aceiași hoți și vânduți au cules rodul sacrificiului unor tineri, de acum martiri ai românismului, aceiași lătrăi antinaționali ca și cei de la București au pus mâna pe puterea de la Chișinău, promițând, mințind că vor face totul pentru unitatea românilor. Nu i-am crezut niciodată și nu îi pot acuza personal de minciună pentru că știu cum sunt. Dar îi acuz în fața celor ce azi zac în morminte pentru că au vrut libertate, au vrut unire, iar acum, peste mormintele lor joacă oculta internațională care nu vrede decât scopul ei și care si-a început propaganda pro ”uniune” și peste Prut. Acești nenorociți care nu vor decât binele lor, aceste cozi de totpor ale masoneriei care au pus mâna pe putere și aici in România după 89 dar și de anul trecut la Chișinău sunt vinovații pentru dezastrul unității românești! Aceștia care au cârma celor două țări ne vând ca sclavi noii uniuni.

Am auzit multe voci care susțin teoria conform căreia o unire a României cu Republica Moldova este posibilă și este de dorit doar prin aderarea micului stat de peste Prut la noua și criminala Uniune Europeană. Susțin aceste voci o nouă cale unionistă, calea europeană, calea prin care o să fim uniți dar fără uniri, doar uniuni. Tot aceste voci susțin că este deșuet să mai credem în reale uniri, și vorbesc doar de Republica Moldova, spunând Basarabia. Dar unită că Republica Moldova nu e o Basarabie completă și mai există o problemă, acei români din sudul Basarabiei, aceia pe care îi vor vrea uniți cu România poate prin aderarea Ucrainei la UE. Visul acesta european, mult prea vehiculat și ridicat în slăvi se poate transforma ușor în coșmarul unui neam rupt și vândut. În spatele frumoaselor ambalaje propagandistice se ascund pericole care în cealaltă uniune, aceea de tristă amintire, nici măcar nu existau. Practic, din comunism în capitalism, de la regimul libertății subjugate la un regim al libertații exagerate și malefice. Uninea Europeană este un fel de Siberie mai „civilizată”, ale cărei lagăre nu au garduri pentru că drumul spre libertatea adevărată este prea lung pentru ca cineva să se mai încumete.

Acestora care propun uniri prin uniuni le spun doar atât: Sunteți niște proști, niște idioți, niște cretini vânduți și corupți unor interese care numai spre binele nostru nu tind, al româmnilor de pe cele două malui ale Prutului. Noi, cei care mai gândim clar pe lumea asta prină de gunoaie materiale și umane, nu o să acceptăm niciodată „căi europene”, niciodată nu o să credem minciunile voastre și niciodată nu ne vom încrede în zâmbetul vostru parșiv ce vă ascunde interesele și maschează genocidul sufletelor spre care ne-ați împins și spre care vreți să îi împingeți și pe frații basarabeni! Jegurilor! Vom recunoaște mereu Unirea adevărată, într-o românie Adevărată așa cum au dorit-o toți străbunii noștiri care răscolesc pâmântul mormintelor lor când vă aud vorbind despre „căile vostre euorpene”. Și data viitoare când vom avea ocazia nu o să mai mai stăm în Piața Universității să vă vedem fluturând steaguri albastre cu steluțe și să vă auzim ridicând in slăvi democrația Uniunii Europene! Vom striga atunci ROMÂNI TRECEȚI PRUTUL! și chiar și singuri îl vom trece chiar și înnot! Nu o sa ne mai lăsăm păcăliți de manevre securite ca cele din 7-9 aprilie 2009 când ne-ați ținut în loc de la sacrificul nostru și poate alta va fi situația la Chișinău și poate întorși la București o vom schiba și aici! Și poate ne va ajuta Preaînaltul!

Buna Vestire (sau Blagoveștenia, cum se mai numește în popor, cu vechiul termen slavonesc) e o sărbătoare cu dată fixă (25 martie), de la care începe să curgă perioada de 9 luni – până la Crăciun – cât Maria L-a purtat în pântece pe Iisus.

Fecioara din Nazaret, crescută în Templu până la 15 ani și apoi dată în tutelă dreptului Iosif (caci parinții ei muriseră între timp), a fost aleasă de Dumnezeu și a primit inștiințare prin Arhanghelul Gavriil: “Bucură-te, ceea ce ești plină de har! Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei… și iată, vei lua în pântece și vei naște fiu, și vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt se va chema…” (Luca 1, 28-32). Iar Fecioara, cutremurându-se în sufletul ei, s-a smerit voii lui Dumnezeu, zicând: “Iată roaba Domnului! Fie mie după cuvântul tău!” (Luca 1, 38). și Arhanghelul l-a vestit în vis și pe Iosif (tutorele și logodnicul Mariei, care nu se atinsese de ea, ci o avea doar în grijă) de zămislirea și nașterea cea minunată: “Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, ca ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfant…” (Matei 1, 20).

Pe 26 martie, imediat după Buna Vestire, e sărbătorit Soborul Sf. Arhanghel Gavriil, crainicul lui Dumnezeu. Arhanghelii, cum le-o spune și denumirea de origine grecească, sunt “îngeri întaistatatori”. Echivalând termenul grecesc, tradiția romaneasca îi numește și Voievozi. Conform tradiției evreiești, ei sunt în numar de 7, dar în Biblie nu sunt numiți decât 3 (Mihail, Gavriil și Rafail).

(Sursa: CrestinOrtodox)

Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș

str. Miko Imre, nr. 2, mun. SF. GHEORGHE, jud. COVASNA, tel./fax: 0267.313534 email: cohara_ro@yahoo.com
www.forumharghitacovasna.ro

FRAȚI ROMÂNI din județele Covasna, Harghita și Mureș!

Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș, vă cheamă să lăsaţi pentru o zi grijile voastre acasă și să veniţi la Topliţa, sâmbătă, 20 martie 2010! Veniţi să ne alăturăm glasurile spre a le spune diriguitorilor ţării că în judeţele Covasna, Harghita și Mureș, trăim peste 400.000 de români! Suntem urmasii celor care secole de-a rândul au înfruntat ,,cele mai crâncene mijloace cu scopul de a ne desfiinţa și maghiariza”, cum a afirmat cel ce a fost întâiul patriarh al României, Miron Cristea, fiu al Topliţei Române.

Asemenea mijloace, sub o altă formă, sunt folosite și astăzi împotriva identităţii și dăinuirii noastre. Iar acestea se petrec după mai bine de nouă decenii de la Marea Unire de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, când Transilvana noastră străbună s-a unit cu România! Asa cum a hotărât Adunarea reprezentanţilor românilor din judeţele Covasna, Harghita și Mureș, din 28 octombrie 2006 de la Izvorul Mureșului, și de această dată, dorim să ne exprimăm îngrijorarea pentru continuarea acţiunilor anticonstituţionale ale unor lideri politici și civici maghiari, ce urmăresc enclavizarea acestei zone, prin înfăptuirea autonomiei teritoriale pe criterii etnice a asa-zisului „ţinut secuiesc”, și să solicităm autorităţilor statului: Parlamentului României, Presedinţiei, Guvernului, precum și întregii societăţi românesti, Patriarhiei, Academiei, mass-media, societăţii civile – să ia atitudine și să-si exprime, public și neechivoc, o poziţie transantă referitor la acţiunile iredentiste, revizioniste și separatiste, care atentează făţis la unitatea și suveranitatea statului și naţiunii române.

Prin glasul autorizat al reprezentanţilor românilor din cele trei judeţe, dorim să tragem un nou semnal izvorât din îngrijorarea românilor aici trăitori și direct afectaţi, faţă de recenta adoptare tacită, în Senatul României, a legii promovate de UDMR cu privire la regionalizarea României, lege prin care se doreste refacerea formulei staliniste, de tristă amintire, a Regiunii Autonome Maghiare, și a regiunii de nord-est a Transilvaniei ruptă din trupul ţării, prin Dictatul de la Viena, de repunerea pe tapet a adoptării în Camera Deputaţilor a proiectului de Lege privind statutul minorităţilor naţionale, prin care se urmăreste legiferarea bazei autonomiei teritoriale pe criterii etnice și sforţarea proclamării limbii maghiare ca limbă oficială în asa – zisul „ţinut secuiesc” și apoi în toată Transilvania, și nu în ultimul rând, de continuarea acţiunilor de discriminare și deznaţionalizare a românilor din Arcul Intracarpatic.

Vom cere ca în perspectiva reorganizării regiunilor de dezvoltare social-economică a ţării, în concordanţă cu cerinţele Uniunii Europene, în configurarea acestora să nu prevaleze criteriuletnic, care s-a dovedit generator de disfuncţionalităţi, discriminări și subdezvoltare și nicidecum dezvoltarea armonioasă și echilibrată a României. Vom cere răspicat să fie respectat statutului limbii române ca limbă oficială în activitatea instituţiilor administraţiei publice locale. Vom reînnoi propunerile noastre de stabilire prin lege a unor garanţii în procesul de descentralizare, care să evite abuzurile și discriminările românilor numeric minoritari de către autorităţile locale, precum și cele privind asigurarea cadrului legal de reprezentare a populaţiei românesti din zonă, în structurile decizionale legislative și administrative locale și centrale. Îi vom chema din nou pe concetăţenii de etnie maghiară la conlucrare, considerând că singura soluţie de convieţuire este buna înţelegere, bazată pe respectul reciproc, în spiritul valorilor crestine și europene, și nu separatismul și enclavizarea. România a dovedit că este și rămâne patria comună a tuturor fiilor ei, pe care îi ocroteste deopotrivă, indiferent de etnia, naţionalitatea ori confesiunea lor, modelul interetnic românesc fiind apreciat pe plan internaţional.

Le vom reaminti tuturor românilor că toate aceste probleme cu care ne confruntăm aici, nu sunt doar ale românilor din aceste judeţe, ci ele vizează fiinţa naţională și reprezintă o problemă vitală a întregii ţări, a cărei rezolvare presupune exprimarea solidarităţii tuturor românilor, din ţară și din străinătate.

De aceea vă chemăm, fraţi români din Covasna, Harghita și Mureș, să veniţi sâmbătă, 20 martie 2010 la Topliţa Română, să vă exercitaţi drepturile constituţionale și să ne unim glasurile pentru apărarea drepturilor noastre, dar și pentru apărarea unităţii și integrităţii României, pentru ca pruncii nostri să aibă un viitor, aici, în vatra strămosească.

Sf. Gheorghe – Miercurea-Ciuc – Tg. Mureș,

6 martie 2010

România este o ţară de poveste. O ţară în care nimic nu este ceea ce pare a fi. Credeti-ne, pe cuvânt!

La noi, în România:
- Salariile cresc, scăzând.
- Pensiile sunt tot mai mari, fiind reduse.
- Medicamentele gratuite trebuie cumpărate.
- La robinet, apa caldă curge rece, iar apa potabilă nu e bună de băut.
- Trăim în frig plătind tot mai multă căldură.
- Plătim asistenţa medicală gratuită.
- Avem un preşedinte care spune mereu adevărul dar fiecare promisiune a lui se dovedeşte a fi o minciună. Culmea, la fel se întâmplă şi cu primul ministru!
- Premierul ştie totdeauna ce vrea “românul” fără să-l întrebe niciodată.
- Banii ţării sunt tot mai putini şi avem tot mai multi miliardari.
- Poporul primeşte tot mai mult iar numărul săracilor sporeşte în fiecare zi.
- Cel mai performant guvern ales de parlament este acela care tocmai fusese destituit pentru incompetenţă.
- Fiecare ministru jură azi, cu mâna pe biblie, că doreşte binele poporului şi de a doua zi porneşte un program menit să-l distrugă.
- Salariile profesorilor au crescut cu 50%, prin reducerea cu 15%.
- Într-un singur an au fost create 200 000 locuri de muncă şi ca urmare numărul şomerilor a crescut cu 300000.
- Este garantată libertatea de exprimare a cetăţeanului datorită efortului serviciilor speciale de a le asculta, în fiecare clipă, telefonul.
- Libertatea presei este sfântă, de aceea ajung în stare de faliment tot mai multe ziare antiguvernamentale.
- S-a redus cu peste 60% numărul taxelor şi impozitelor, dar plătim cu 20% mai mult taxe şi impozite.
- S-au desfiinţat peste 100 agenţii guvernamentale, prin creşterea numărului angajaţilor în plată al acestora cu circa 10%.
- Cabinetul premierului a fost micşorat, desfiinţat chiar, prin angajarea în plus a câtorva zeci de consilieri personali ai primului-ministru.
- Constituţia este respectată de guvernanţi prin încălcarea fiecărui paragraf al ei, sub îndrumarea atentă a primului ministru care este doctor în drept constituţional. Din nou, culmea, la fel procedează şi preşedintele!
- Legile cele mai bune în România sunt cele care nemulţumesc pe toată lumea.
- Avem şi o instituţie denumită Direcţia Naţională Anticorupţie care a obţinut rezultate remarcabile în lupta împotriva corupţilor, fără să fie condamnat vreun corupt. Ca urmare, fără nici un corupt, am devenit ţara cea mai coruptă din Europa.
- O campanie electorală de câteva sute de milioane de euro a fost plătită cu numai circa cinci milioane.
- Am fost o ţară fără premier două luni, având concomitent în funcţie trei prim-miniştri: unul demis, unul interimar şi unul desemnat.
- Împrumuturile externe împovărătoare, menite să scoată ţara din criză, adâncesc şi mai grav criza.
- Avem o armată tot mai puternică cu o dotare tot mai precară.
- Am intrat în Uniunea Europeană, trăim mai bine dar o ducem de două ori mai prost.
- Speranţa de viaţă este tot mai mare prin creşterea fără precedent a mortalităţii.
- Şcoala este gratuiă pentru toţi copiii, plătindu-se taxe scolare tot mai mari.
- Copii au manuale pe care le cumpara la inceputul anului scolar, dar, invata dupa culegeri pe care le cumpara la recomadarea profesorilor.
- Pentru copiii preşcolari s-au infiinţat mai multe grădiniţe datorită reducerii drastice a numărului celor existente.
- Analfabeţii nu numai că pot citi, ei chiar învaţă legea circulaţiei şi obţin permisul de conducere
- Turismul a cunoscut o creştere nemaiîntâlnită, ca urmare a scăderii numărului turiştilor cu peste 50% faţă de anul precedent.
- S-au luat măsuri hotărâte de întărire a economiei prin desfiinţarea a câte 20 000 de intreprinderi lunar
- Deşi, prin străduinţa guvernului, se produc anual 10 pâini pe cap de locuitor, fiecare cetăţean are asigurată cel puţin o pâine în fiecare zi.
- Agricultura noastră poate hrăni 80 de milioane de oameni, ca urmare peste 80% din mâncarea zilnică a românului este adusă din alte ţări.
- Petrolul produs de noi este cel mai ieftin din lume. Cum reuşim? Îl plătim cu preţul cel mai mare din Europa. Cu gazele se întâmplă la fel.
- Construim în fiecare an sute de kilometri de autostradă şi ca urmare avem autostrăzi tot mai puţine
- Şi gropile din carosabil devin tot mai numeroase întrucât le astupăm continuu cu asfalt.
- Oricare altă ţară cu atâtea minuni adunate laolată ar fi dispărut demult. Noi existăm!

Mai sunt şi alte minuni în ţara asta. În România, minunile nu se sfârşesc niciodată! Şi asta fiindcă şi noi, românii, suntem un popor de poveste. Alegem mereu şi mereu conducătorii cei mai capabili de minunăţii!
Poveste adevărată, scrisă de un cetăţean adevărat al acestei ţări adevărate.
(Primit pe email de la Rodica)

Întrucât în continuare Streinu-Cercel și Spitalul Matei Balș refuză să pună la dispoziția familiei Tecuceanu dosarul medical al regretatului actor Toni Tecuceanu, am decis să cerem Avocatului Poporului să atace la Curtea Constituțională prevederile din legea privind drepturile pacientilor, folosite acum în mod ilegal pentru ascunderea măgăriilor din spatele decesului lui Toni, precum și mârșăvia folosirii decesului acestuia de catre Streinu-Cercel care a îndemnat în mod iresponsabil, însă cu vădit interes financiar, peste 1,3 milioane de români să se vaccineze contra gripei porcine.

Vedeți actul de sesizare al Avocatului Poporului în atașament. Nu ne lăsăm până nu vom scoate adevărul la iveală iar cei vinovați vor fi pedepsiți.

Adresa către Avocatul Poporului)

(Sursa: Iulian Urban)

Sfinții 40 de Mucenici sunt praznuiți de Biserica Ortodoxă, în fiecare an, pe data de 9 martie. Acești mucenici au trăit în vremea împăratului Licinius(308-324), prigonitor al creștinilor. Sfinții 40 de Mucenici erau soldați creștini și faceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata din Armenia. Aceștia nu erau doar romani de origine, ci și greci, amestecați cu armeni.

Aflând despre credința lor, Agricola, guvernatorul Armeniei, i-a silit să se închine idolilor. Refuzând, au fost întemnițați timp de opt zile și bătuți cu pietre. Prin semne divine au fost însă întăriți în dreapta credință. După aceste chinuri, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin înghețare în lacul Sevastiei. La miezul nopții, unul dintre cei 40, a ieșit din apă din cauza gerului. Alergând spre baia caldă, pusă de cei ce slujeau idolilor. A murit. Cei ramași să îndure gerul au început să se roage: “Ajută-ne Dumnezeule, Mântuitorul nostru, ușurează-ne sarcina și alină iuțimea văzduhului, că spre Tine nădăjduim, ca să nu ne rușinăm și să cunoască toți că ne-am măntuit strigând către Tine“. în urma acestei rugăciuni s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a încălzit, gheața s-a topit și 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor. Unul dintre soldații de pază, uimit că în miezul nopții o lumină din cer încălzește apa și că o cunună din cele 40, pogorâte peste mucenici, nu are peste cine să se așeze, s-a aruncat în apă, mărturisind că și el este creștin.
Pentru ca au fost scosi vii din lac, trupurile lor au fost arse și oasele aruncate în lac. Dupa trei zile, Sfinții s-au aratat episcopului Petre, cerandu-i sa-i scoata din apa. Creștinii le-au scos și le-au ingropat cu mare cinste.

Cei patruzeci de Sfinți Mucenici sunt: Chirion, Candid, Domnos, Isichie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetius, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domitian, Gaiu, Leonte, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton, Aglaie.

Tradiții de Mucenici sau Măcinici

Sărbătoarea creștină a Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia s-a suprapus peste începerea anului agricol tradițional și a generat o sărbătoare tradițională românească, Mucenicii sau Măcinicii. În credința populară, în ziua mucenicilor se incheie zilele babelor, lăsând loc zilelor moșilor. De aceea, în această zi se fac numeroase ritualuri de alungare a gerului, cum ar fi: lovirea pământului cu bâte sau maiuri, rostind descântece, pentru a ieși căldura, sau jocul copiilor peste foc.

În ziua de 9 martie, în toate comunitățile rurale era obiceiul de a se scoate plugul la arat.

După ce plugul era trecut prin foc de către fierarul (faurul) satului, era reparat, curățat și purificat. Între plugari se încheiau înțelegeri pentru întovărășire la arat, iar în dimineața acestei zile plugul era scos în fața casei în mod festiv. Acesta era momentul ce deschidea, de fapt, ciclul sărbătorilor de primavară, presărat cu numeroase obiceiuri.

Patruzeci sau patruzeci și patru de mucenici?

După tradiția creștina, sfinții martiri au fost 40, în unele zone, există până astăzi credința că acești sfinți au fost 44