ROMÂNIA VORBEȘTEŢara aceasta piere din lipsă de oameni, nu din lipsă de programe! (C.Z.Codreanu)

Așa cum spuneam aici [ http://www.urbaniulian.ro/2010/02/19/il-voi-sprijini-pe-paul-tecuceanu-in-lupta-pentru-aflarea-adevarului-despre-moartea-fratelui-sau/ ] am început demersurile de susținere a familiei Tecuceanu în lupta cu sistemul medical românesc, pentru aflarea adevărului legat de moartea regretatului actor Toni Tecuceanu.

În acest sens, Asociația www.AsistentaPentruConsumatori.ro a solicitat astăzi așa cum vedeți în atașamente, comunicarea numelor tuturor medicilor care au participat la diagnosticarea și tratarea lui Toni Tecuceanu în zilele scurse între internarea acestuia la Spitalul Matei Balș și până la decesul acestuia, împreuna cu cererea adresată oficialităților să spună dacă în acest spital erau respectate condițiile igienico-sanitare conform legii, având în vedere faptul că s-a invocat faptul că decesul acestuia a fost provocat de o bacterie contactată în spital.

Vă vom ține la curent cu evoluția demersurilor noastre.

(Sursa: Iulian Urban)

Citeam astazi, ca în fiecare zi, site-ul gsp.ro. Știri sportive, transferuri, bălării, până am dat de un articol pe cât de corect pe atât de șocant. Șocant din punctul meu de vedere, pentru că nu credeam că poate trece de cenzura democratică și corect politică, un astfel de articol; și în al doilea rând pentru ca eu sunt dinamovist și mă simt exact cum se simte Cornel Dinu, adică un urmaș și un susținător al Unirii Tricolor, nu al clubului bolșevic creat pe temelia fostei echipe de la Obor. Mai jos prefer să redau articolul de pe gsp.ro.

Dinu şochează: “Dinamo e o creaţie bolşevică!”

Mister vorbeşte despre legăturile Unirii Tricolor cu Mişcarea Legionară, al cărei adept se declară. Şi acceptă ideea că roş-albii au apărut dintr-o ambiţie a Internelor de sorginte sovietică

Nume de legendă în Ştefan cel Mare, Cornel Dinu admite că povestea lui Constantin Anghelache despre naşterea lui Dinamo printr-o manevră de forţă a regimului comunist e o realitate incontestabilă. “Aţi deschis un subiect delicat şi aţi atins o latură foarte sentimentală pentru mine!”, a comentat Procuroru’. O mărturie şocantă despre rădăcinile clubului Dinamo venită dinspre un personaj care aproape că se identifică cu istoria “cîinilor”.

- Domnule Dinu, v-au surprins mărturisirile şocante ale lui Constantin Anghelache despre anii de început ai clubului Dinamo?
- Domne, profesorul Anghelache este un om de o educaţie fantastică, de mare cultură. Şi a avut o viaţă absolut nemaipomenită. Eu nu pot decît să-l confirm de la un capăt la altul. Trebuie să acceptăm adevărul istoric: Dinamo e o creaţie a Direcţiei Politice a Ministerului de Interne bolşevic, care a acţionat pentru desfiinţarea Unirii Tricolor.

“Eu sînt urmaşul Unirii Tricolor”

- V-a mişcat faptul că aţi fost numit drept singurul dinamovist care duce încă mai departe spiritul vechiului club de la Obor?
- Sînt un adept al dreptei creştine şi aşa voi fi pînă mă voi stinge! Ne sacrificăm în folosul naţiei române! Unirea Tricolor era legată mental de această mişcare(Mișcarea Legionară), singura de dreapta care n-a fost condamnată la procesul de la Nurnberg, după căderea nazismului. Şi asta s-a întîmplat fiindcă avea această componentă creştină! Şi o să rîdeţi, dar inclusiv Ceauşescu a crescut în acest spirit de dreapta, pe care, în cel mai pur stil al confuziilor tipic româneşti, a vrut să-l preia către stînga! Dovadă şi versurile “Pe-al nostru steag e scris Unire”, un cîntec legionar, pe care-l preluaseră o perioadă comuniştii, pentru propagandă!

- Revenim?
- Da, eu sînt un urmaş al Unirii Tricolor, un urmaş al acelor oameni care au preferat să se ducă la puşcărie decît să pactizeze cu bolşevismul distrugător al spiritului unei echipe negustoreşti. Această alăturare dintre Unirea Tricolor şi Dinamo e cel puţin nefericită.

- De aici şi opoziţia pe care aţi avut-o în ’90 faţă de revenirea clubului la vechea denumire?
- Corect! Ştiam povestea mai demult de la profesorul Anghelache şi m-am simţit dator să nu permit o asemenea confuzie. Fiindcă Unirea Tricolor n-are nimic de-a face cu Dinamo şi cu metodele barbare puse în practică pentru desfiinţarea acelei formaţii.

“Costică Anghelache este creatorul şcolii de fotbal de la Bacău. Înainte să le predea fotbal copiilor, îi învăţa cum să mănînce şi să se comporte, îi trimitea la limbi străine” Cornel Dinu

“Dinamo a apărut printr-un mizerabil subterfugiu politic. Internele de sorginte sovietică au dorit în ’47 să desfiinţeze Unirea Tricolor, club suspectat că ar fi un cuib de legionari. Aveau nevoie de o echipă a poporului, vezi Doamne!

Astăzi m-am întâlnit cu jurnalistul Paul Tecuceanu, fratele regretatului Toni Tecuceanu de a cărui moarte au profitat corbii din sănătatea românească care au decis să facă afaceri pe seama memoriei sale.

Este prima oară când discut față în față cu Paul și m-a impresionat prin simplitatea și sinceritatea cu care priveste tot ce se întamplă legat de drama ce i-a lovit familia. Cu siguranță acest om și familia lui trebuie ajutat și sprijinit în lupta lui cu un întreg sistem corupt până în măduva oaselor care nu a pregetat să speculeze ordinar moartea unui OM, pentru maximizarea profiturilor rezultate din afacerea penală a vaccinării romanilor față de falsa pandemie de gripă porcină.

Împreuna cu Asociația www.AsistentaPentruConsumatori.ro și alături de avocatul Mihai Rapcea, vom oferi o platformă logistică completă și suport total în lungul război pe care îl va presupune aflarea adevărului despre moartea lui Toni Tecuceanu și pedepsirea celor vinovați.

Așa cum mă cunoașteți, știți că voi merge până la capăt indiferent care va fi acela alături de Paul și de familia Tecuceanu.

I-am sugerat ca toate demersurile ce vor fi făcute, toate materialele, să fie publicate pe site-ul fratelui său: http://www.tonitecuceanu.ro

Asta pentru ca pe de o parte românii să afle adevărul despre aceasta dramă, să inteleaga că atunci când suntem hotărâți putem învinge sistemul îmbibat de corupție și șpagă, dar în egală măsură va fi o bună oportunitate ca toți cei care dețin informații legate de zilele critice în care soarta lui Toni Tecuceanu a fost pecetluită la spitalul Matei Balș, să le aduca pentru ca Paul și familia lui să le folosească în războiul juridic pentru condamnarea vinovaților.

Este o cruciadă în care Paul și noi vom avea nevoie de sprijinul dvs. al celor ce dețineți date, informații, documente, ele urmând să ajungă în Justiție la cei care vor fi chemați să pronunțe sentințele de condamnare a celor care și-au bătut joc de viața unui tânăr actor român.

(Sursa: Iulian Urban)

Am primit pe mail aceste comunicaet de presă din partea Partidului Pentru Patrie, al cărui președinte a fost Ion Gavrilă Ogoranu și al Federației Române a Foștilor Detinuti Politici. Le vom da curs întocmai.

COMUNICAT DE PRESA

LUI OGORANU I SE CUVINE RECUNOSTINTA NATIONALA,
NU CONTESTARI OFENSATOARE !

Partidul “Pentru Patrie” saluta participarea, la Festivalul de film de la Berlin, a productiei cinematografice “Portretul luptatorului la tinerete”, avindu-l ca personaj central pe eroul rezistentei armate anticomuniste din Muntii Fagarasului, Ion Gavrila Ogoranu.

In acest context, am luat cunostinta cu consternare de interventiile d-lor Marko Katz si Alexandru Florian, facute pe langa juriul prestigiosului festival, prin care, fara a viziona macar filmul in discutie, au mers pana la a cere interzicerea difuzarii acestei productii.

Deoarece nu am avut posibilitatea de a vedea filmul inaintea sau in cadrul prezentarii oficiale la festival, noi nu ne putem pronunta asupra calitatii si profesionalismului cu care a fost realizata aceasta productie.

Insa conducerea Partidului “Pentru Patrie”, al carui membru fondator si presedinte pana la moarte a fost Ion Gavrila Ogoranu, reaminteste contestatarilor, si deopotriva opiniei publice romanesti, ca venerabilul luptator s-a impus in constiinta romaneasca si europeana ca un erou al luptei pentru libertatea, demnitatea si propasirea poporului roman. Implicarea sa politica in calitate de personalitate publica in constructia democratica a Romaniei de dupa 1989, fac, in acest sens, trimiterile la “fascism” si “antisemitism” ale celor doi contestatari cel putin ofensatoare.

Rolul lui Ogoranu in lupta de rezistenta impotriva regimului comunist este incontestabil, iar aceste merite i-au fost recunoscute inclusiv de Administratia prezidentiala a SUA – prin includerea sa in lista pe care presedintele Richard Nixon a inaintat-o autoritatilor comuniste de atunci -, dar si de prestigioasa Amnesty International, cu care luptatorul a avut stranse legaturi in urma interventiilor acesteia in perioada in care era urmarit.

Totodata, atragem atentia celor doi domni, asupra faptului ca interventii de genul celei formulate de ei nu fac decat sa ofenseze sentimentul national si cinstirea cuvenita luptei si jertfei tinerilor luptatori din Rezistenta Nationala Anticomunista. Aceste abordari sunt nocive pentru echilibrul si stabilitatea societatii romanesti, ele generind redeschiderea unor rani ale trecutului si aducind prejudicii procesului de reconciliere nationala, atat de dorit de toti si atat de necesar consolidarii Statului de Drept in Romania.

Istoria recenta a Romaniei trebuie asumata cu maturitate, si nu prin cantonarea in sabloane specifice regimului comunist. Iar cei care, in munti sau in inchisori si lagare, si-au jertfit tineretea impotrivindu-se regimului ilegitim si criminal de dupa 1945, nu pot fi considerati decat eroi ai natiunii romane.

PARTIDUL “PENTRU PATRIE”

Presedinte:

Virgil Totoescu,

fost detinut politic

Presedinte executiv:

Coriolan Baciu

——————————————

Federatia Romana a Fostilor Detinuti Politici
Luptatori Anticomunisti
Biroul de presa

COMUNICAT

In legatura cu protestul unor evrei referitor la filmul care prezinta luptele grupului Ion Gavrila Ogoranu, fostii detinuti politici luptatori anticomunisti au de precizat doar atat:

1. Cei ce se pronunta impotriva Rezistentei armate anticomuniste din muntii Romaniei, dovedesc ca sunt de partea celor ce i-au prigonit pe acestia, adica sunt de partea comunistilor care au instaurat in Romania un regim criminal si ilegitim.

2. Deoarece Tribunalul International de la Nurnberg nu a considerat Miscarea Legionara ca fascista, nazista sau colaborationista, cei ce azi acuza pe legionari rezulta ca nu recunosc legitimitatea acestui Tribunal si contesta autoritatea de lucru judecat.

3. Legionarii totdeauna au facut o distinctie clara intre marea masa a evreilor cinstiti, muncitori, loiali statului roman, si respectiv minoritatea care s-a dedat la acte de coruptie si care a sprijinit regimul comunist, in numele caruia au savarsit crime, torturi si siluiri de constiinte.

In concluzie, cei ce se pronunta impotriva Rezistentei armate din muntii Romaniei, pot fi etichetati ca dusmani ai poporului roman.
Istoria Romaniei a glorificat si va glorifica de-a pururi eroii din Rezistenta Nationala Anticomunista.

Federatia Romana a Fostilor Detinuti Politici Luptatori Anticomunisti

Presedinte: Constantin Iulian

Secretar: Gheorghe jijie

Răspund direct celor două lepre care trăiesc din banii statului, adică din banii mei, făcând nimic, iar atunci când fac ceva o fac împotriva mea și a adevărului istoric. Probabil nimeni, în afara de ei, nu știe cine sunt cei doi ”cetățeni decenți”. Primul, Marco Katz, este preşedintele Centrului pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului din România, un ”institut” pe cât de pompos este denimit pe atât de inutil este. Sau ma rog, inutil pentru Statul Român pe ai cărui bani trăiește, dar util tuturor celor care au ca scop denaturarea istoriei, tuturor acelora care fac orice să arunce cu noroi în istoria recentă adevărată a României, acelora care după venirea ”rușilor” pe tanc, au pus mâna cu forța pe tot din țărișoara asta și au făcut atâtea crime și odioșenii cât nici nu pot ei vre-o dată să zică că au pățit. Al doilea mușteriu este Alexandru Florian, chipurile român după nume dar nu știu dacă și după părinți, este director al Institutului Naţional pentru studierea Holocaustului „Elie Wiesel”. Holo..ce? Institut Național? Elie Wiesel?; alt pesonaj în fruntea unui la fel de înrobitor institut național de studire, sau mai bine zis inventare a istoriei.

Acești doi oameni crescuți în educația talmudică încearcă din răsputeri mai nou să oprească difuzarea în cadrul Festivalului de film de la Berlin, a peliculei ”Portretul Luptâtorului la Tinerețe” al regizorului Constantin Popescu, pe motiv că pune în discuție și chipurile glorifică o persoană care a fost legionar, în speță, Ion Gavrilă Ogoranu, luptătorul anticomunist și erou român. Deci Moș Gavrilă a fost de fapt un nenorocit de antisemit, unul care a fost capabil să tragă cu arma împotriva celor care îi invadaseră țara și îi pângăreau altarele. Asta în viziunea lor, pentru că atunci când neamul din care fac ei parte este chiar cel care a adus comunismul în România, pe tancurile sovietice. Da, da, nu ma feresc, mă refer chiar la jidani, jidani care chiar și astăzi se tânguie și jelesc cu lacrimi de crocodil crimele ”odioase” la care au fost supuși, făcând apel mereu la o ”istorie adevărata”, dar scrisă doar de ei în care ei sunt victimele unice, isotorie care se oprește atunci când ei devin criminalii și despre care dacă aduci vorba ești catalogat antisemit și riști închisoare pentru că ai îndrăznit să te exprimi liber. Astfel, Ion Gavrilă Ogoranu, fost membru al Frațiilor de Cruce(organizație de tineret a Mișcării Legionare, in care nu se făcea politică) trebuie să devină un fel de persona non grata a unui festival de film, doar pentru că doi nesimțiți se tem de istoria adevărată.

Auzi: „Promovarea cultului persoanelor şi organizaţiilor cu caracter fascist, rasist şi xenofob este interzisă de legea din România şi contravine principiilor fundamentale ale democraţiei europene“. Iar dacă Ion Gavrilă Ogoranu, eroul nostru pentru libertata de sub jugul comunist a fost legionar cu ziceți, la ce punct se poate înscrie? Fascist? Rasist? Sau Xenofob?, ținând cont că Mișcarea Legionară nu a fost acuzată la Nuremberg pentru niciuna dintre cele trei?

Vă e frica domnilor că acest film va fi difuzat în România și va fi plăcut de public, iar acel public curios de unde pleacă ideea filmului va căuta să studieze istoria adevărată a luptătorilor din munți, apoi a Mișcării Legionare, și va afla că voi evreii sunteți în spatele a tot răul de la 1900 până în prezent? De asta vă e frica domnilor? Că un film ca acesta va stârni curiozități în rândul publicului, curiozități ce vor duce la cunoașterea istoriei adevărate, în care voi evreii sunteți personajele negative? De aceea trebuie interzis un film cu orice chip? Dar ce știți voi de filmul acela daca nici nu l-ați văzut?

Acum câteva zile am vazut la televizor butonând din întâmplare o emisiune aşa zis Ediţie Specială unde printre mai mulţi invitaţi de origine etnică evreiască existau şi câţiva etnici români inclusiv o fostă consilieră a fostului preşedinte Emil Constantinescu care vorbeau despre ceea ce ei numeau … (nu îl putem numi, începe cu HO, ştiţi voi care citiţi mai bine daca am spune am fi sub incidenţa legii în epoca cenzurii opiniei aşa zis publice care de fapt este mult mai periculoasă decât cea oficială a regimului opresiv comunist) românesc.

Această campanie ruşinoasă care se desfăşoară pentru spălarea creierelor noastre şi pentru a ne simţi stingheri de trecutul nostru pentru a ne repudia personalităţile, doar pentru că nu au avut crezul kominternist al uni Iţic sau Solomon galiţian, trebuie să se termine deoarece jigneşte profund sentimentul naţional românesc. Sub masca unei critici aşa zis obiective şi democratice a trecutului şi o asumare „conştientă”, pentru ca în mentalul colectiv al tineretului să domnească „adevărul”, în fapt varianta convenabilă şi în fapt falsă a celor cu interese străine faţă de neamul nostru.

De ce nu vorbesc cei care ne acuză de cele 2 milioane de evrei galiţieni care au sosit în ţară după 1918? De ce nu ne spun că la Framacie , Drept, Medicină şi alte facultăţi procentajul de stundeţi evrei era de peste 50% ajungând la Farmacie la 70 %? De ce nu ne spun sau cred ca suntem proşti, că elita de mâine este cea care dă direcţia şi ea trebuie să fie neapărat de orgine etnică majoritară pentru că statul avea un nume România şi nu putea fi condus de altă etnie decât cea românească, fără a neglija valorile minoritarilor, care trebuie să îşi găsească împlinirea profesională dar fără a ameninţa prin număr şi sistem clientelar viitorul elitei majoritare? De ce nu ne spun de faptul că toată elita românească interbelică a tăcut, cu excepţia Ligii Apărării Naţionale Creştine şi Legiunii Arhanghelul Mihail care au fost singurele organizaţii ale autohtonilor care au tras semnalul de alrmă faţă de încălcarea Constituţiei din 1923 şi colonizarea pământului românesc cu gintă străină ostilă majorităţii entice româneşti, fapt dovedit de aderenţa la comunism şi masonerie, curente funciarmente ostile intereselor naţionale româneşti, a foarte multor evrei după 1918?

Când vorbim de trecut şi vrem să aruncăm cu noroi în onoarea şi obrazul unei naţii trebuie să avem în vedere cauzalitatea să continuăm cu elaborarea de ipoteze şi apoi cu găsirea soluţiei pentru a nu se ajunge la o violenţă inutilă fie ea venită din partea minoritarilor sau majoritarilor. Când domnii de la Ediţia Specială de pe postul naţional o să ne răspundă la o parte din întrebările pe care le-am formulat aici vom discuta cu argumente şi nu cu ceea ce ni se reproşează de multe ori nejustificat nouă naţionaliştilor, iraţionalitate şi subiectivism.

Este poate cel mai periculos gen de naționalism, nu pentru combativitatea sa împotriva realilor adversari ai tradiției și spiritului național, ci pentru antiteza cu adevaraul naționalism, cel isvorât dintr-o adevărată dragoste de neam ci nu din frustrări și prejudecăți bolnăvicioase. Acest tip de ”naționalism” înglobează deopotrivă elemente rău intenționate, violente și dependente de doza zilnică de alcool și socializare de tip crâșmă, cât și oameni de calitate, a căror greșeală este complacerea într-o activitate inutilă și chiar dăunătoare ideii în sine, oameni ce au capacitatea să treacă la alt nivel, superior celui de care se cramponează. Și totuși, rămân inlănțuiți în inutilitate, poate datorită comodității sau poate a neîncrederii totale în ideea națională, pe care se limiteaza a o exprima în timp ce rup etichetele de pe sticla de bere.

Totuși, această modalitate de exprimarea a ideilor naționaliste nu își are rostul și este, după cum ziceam, chiar dăunătoare unui fenomen ce refuză din aceste motive să renască. Nu este de mirare că noi, naționaliștii suntem văzuți ca o mare gașcă violentă, vulgară, animalică, fără concepții pro ci doar contra. Naționalismul acesta de bodegă pare a se înrudi în mentalitate cu fenomenul anarhist, cel ”siempre contra”, în loc că renască, așa cum este firesc, din atitudine pro. Astfel se aruncă noroi peste tot ce înseamnă un naționalism pur și pe orice dorință de reînoire a acestui fenomen, pe orice gândire revoluționară a mentalității, acțiune de reînoire clar necesară acestei perioade.

Cât timp naționalismul se va rezuma la discuții puierile și nostalgice în fața unei sticle de bere, cît timp va fi confundat cu violența la băutura și cu privirile agresive aruncate celor de la masa vecină, cât timp se păstrează fenomenul în cârciumi și pe stradă, prin alcool și acțiuni stradale împotriva unui inamic practic inexistent, nu se vor putea crea curente naționale, nu se va putea face niciodată diferența între ”naționaliști” si anarhiștii care sunt văzuți mereu ca dușman principal, doar pentru că așa este la modă în vest. La fel ca ceilalți, naționalistul de bodegă împrumută de dragul modei și al șmecheriei, obiceiuri ale aceluiași gen de naționalist din vest. Nu este de mirare evoluția unui socialism adevărat, bazat pe gândire filosofico-politică, în vest, când naționaliștii, cei care cu aceeași armă, filosofia politică bine întemeiată, ar trebui să combată curentul stângist din randul intelectualilor vestici, se rezumă la acțiuni violente, animalice, fără baze teoretice și spirituale clare, împotriva unui inamic cu care se aseamănă în incapaciatea de gândire.

Un adevărat naționalism trebuie să renască din spiritul național specific fiecărei națiuni și să fie bazat pe gândirea filosofico-politică bine definită. Acest lucru este imposibil până când naționaliștii capabili se vor nu se vor rupe de atitudinea de bodegă și până nu vor reuși să creeze centere de rezistență între viitorii intelectuali ai nației, actualii studenți, singurii capabili de a schimba prin ei înșiși generațiile anemice actuale din intelectualitate.

Naționalismul trebuie ridicat de la nivelul alcoolic și introdus în universități, acolo unde crește generația viitoare, o generație care prin naționalism poate schimba destinul unei țări atât de subjugate de adevărații dușmani ai ei, tagma jefiutorilor și profanatorilor din condcere. Până atunci trebuie să existe o delimitare clară între nationaliști, cei acdevărați care simt și gândesc pentru națiune, ci nu în contra unora sau altora și cei care o fac doar pentru că este ”cool”, pentru a folosi un termen împrumutat. Dușmanii trebuie apară din contrarea ideilor, nu din frustrări sau reacții alcoolice împotriva frizurii sau hainelor unuia sau a altuia.

Naționalismul acesta de bodegă sau de ”cool” nu aduce în lumină decât animalicitatea și frustrarea celor care îl practică, nu ideile și principiile de gândire care sunt practic inexistente în acest caz. Asta face din acest tip de naționalism un dușman veritabil al gândirii și simțirii nașionaliste reale care trebuie să lupte în primul rând împotriva acestui gen de fenomen, înainte de a lupta contra ”peștilor mari”, pentru că acest fenomen compromite spiritul unui neam doar pentru faptul că este identificat cu el. Întâi trebubuie plivită de buruieni grădina nașionalistă, pentru ca mai apoi florile să aibă loc să crească și să își răspândească mireasma de reînoire de care este nevoie grabnică. Orice element ce se cramponează în atitudine vulgar-animalică care se consideră naționalist trebuie grabnic marginalizat și eliminat din aceste cercuri care se vor curățitoare de țară.

Să ne gândim la mult invocata perioadă interbelică, când s-au ridicat nume precum Codreanu și Moța, Țuțea, Eliade, Cioarn până la rătăcirea sa nihilistă, Nica. Să ne gândim că aceștia au avut modele adevărate, luptătoare și niciodată impasibile, precum Nae Ionescu, Traian Brăileanu, Nicolae Paulescu, chiar și A.C.Cuza. De ce să îi schimbăm pe aceștia cu personajele dubioase care populează crâșmele și bodegile și care suferă de sindromul „creier de găină și mușchi de oțel”. Dacă avem nevoie de modele adevărate trebuie să ne raportăm la cele din interbelic, modele cu vaste studii și cu infinit suflet românesc pur, modele ce au știut să își argumenteze mereu ideile și modele pentru care erau de neconceput ”scandalurile” provocate in baruri. Ei preferau Capșa, unde se întâlneau deopotrivă stânga și dreapta și unde se formau curente filosofice și mari caractere, într-o luptă de idei nu de pumni și dinți scoși doar pentru că nu aveau toți aceleași idei. Noi, naționaliștii de azi ce preferăm?