În data de 26 ianuarie, la emisiunea ”Nașul” a postului B1TV, a fost invitat colegul nostru Paul Tecuceanu, în legătură cu problema morții fratelui său, cârcotașul Toni Tecuceanu, de către Profesorul Adrian Streinu-Cercel, pentru a face propagandă vaccinării contra ”gripei noi”.
Intervenția prin telefon, din Canada, a microbiologul Vania Atudorei!
Românitatea nu înseamnă doar forma de civilizaţie care trăieşte în interiorul graniţelor statului român, fiind un concept mult mai întins şi complex decât îşi închipuie majoritatea românilor care trăiesc în România actuală. România actuală este înconjurată de zone întregi unde elementul românesc este fie majoritar fie are o pondere însemnată.
Aşa de exemplu în actuala Republica Moldova, ce nume impropiu! pentru vechea Moldovă de răsărit denumită şi Basarabia, datorită stăpânirii sale de către dinastia Basarabilor din Ţara Românească, în Bucovina de Nord, în Basarabia de Nord (zonă din nordul Rep Moldova care nu aparţine însă de acest stat), în Valea Timocului, în Macedonia şi Grecia, ramuri ale românităţii mergând până în Peninsula Istria din Croaţia. Pentru aceşti români statul român este ceva foarte abstract şi lucru mai dureros ei nu se identifică cu acest stat care a uitat de mulţi ani că naţionalitatea trebuie sprijinită indiferent unde s-ar afla ea.
Să nu se înţeleagă că cerem revizuiri teritoriale pentru zone care nu ne-au aparţinut niciodată cum ar fi cele din Croaţia şi Serbia, cerem însă ceea ce ni s-a luat cu forţa în 1940 şi asta o spunem tare şi răspicat!. Însă cerem pentru toţi românii din afara graniţelor sprijin şi mai ales obţinerea unor drepturi pe care mulţi dintre ei nu le au. Nu vrem să mai existe etnici moldoveni: ce monstruozitate şi perfidie! Ci etnici români în Basarabia fie ea cea din cadrul Rep. Moldova fie din Ucraina. Vrem drepturi pentru românii din Timoc în ce priveşte limba, scoala şi biserica elemente vitale pentru păstrarea idenităţii naţionale. Asta mai ales acum când naţionalisştii sârbi atacă etnici români prin Timoc „mulţumindu-ne” pentru faptul că nu ne-am alăturat majorităţii statelor care nu au recunoscut Kosovo. Vrem păstrarea identităţii naţionale în Bucovina de Nord şi în Maramureşul de Nord….era să uităm de această provincie locuită masiv de români. Ne facem mea culpa. Sunt obiectivele minimale pentru statul român.
Pentru a reda încrederea unor oameni care aşteaptă spijin de la noi. Pentru reînvia speranţa. Pentru că strigă sângele strămoşilor! Pentru că nu suntem neam de nomazi rătăcitori, ci suntem neam vechi confundându-ne cu începutul statalităţii în Europa. Pentru toate acestea şi pentru încă ceva: pentru a ne putea uita liniştiţi în conştiinţa noastră atunci când ne coborâm în aceste abisuri ale sufletului, care ne-ar striga trădarea fraţilor de un neam şi-un sânge dacă i-am uita prin unul din cele mai mari păcate pe care le poate avea un individ faţă de neamul său: indiferenţa.
Încă de la început nu am avut încredere în sufletul Pro-Basarabean al lui Basescu. Acest suflet, practic, nu există, ci, este doar o înfățișare, o fațadă a intereselor pe care le are dincolo de Prut. În niciun caz, Traian Băsescu nu arde în interiorul lui pentru Unire, dar arde de dorința de a reuși și peste Prut, ca și aici, să fraierească un popor întreg.
Se știe clar că înainte de campania electorală nu prea se auzea de președintele Băsescu ca de un mare patriot care, odată reales, să spargă granița cu Republica Moldova și să ne facă pe toți fericiți, printr-o nouă și frumoasă Unire.
În campania electorală, când era posibil orice, după cum s-a și văzut, Băsescu a avut nevoie de un sprijin în plus, o masă de oameni destul de ușor de manipulat, ieșită proaspăt din comunism, și căreia, ”binefacerile” vestului și ale Uniunii Europene par mană cerească. Aceștia au fost atunci basarabenii, bineînțeles, cei cu cetățenie română, care au drept de vot. Astfel, după victoriaobtinuta, Băsescu este văzut la Chisinau ca un al doilea președinte al basarabenilor, deși, acum, el și toata liota sa masonică, ajunsă la putere, sunt la fel de indiferenți ca și atunci, înainte de campania electorală pentru președinție.
Indiferența președintelui față de Basarabia s-a văzut în aprilie, anul trecut, când la Chișinău erau arestați, torturați și omorâți cei care luptaseră în acele zile pentru ROMÂNISM, si nu pentru libertatea de călătorie în UE, și nu pentru integrarea Republicii Moldova în diverse structuri vestice, conduse și ele de masoni. Atunci, președintele (și niciunul dintre oficialii români) nu a ieșit măcar să condamne crimele de la Chișinău contra românilor, dacă nu chiar să le ia apărarea victimelor. Atunci, niciunul dintre masonii de la conducerea României nu a mai fost Pro-Basarabean! Atunci, toți se ascundeau ca șobolanii pe unde puteau!
Acum, Republica Moldova a scăpat de comunism, cel puțin la fațadă, chiar dacă în spate, șobolanii roșii, acum transformați în efervescenți apărători ai democrației mincinoase și false, colaborează cu la fel de roșii, dar mai grașii, șobolani români, pentru a împinge Basarabia spre o altă uniune decât cea sovietică, mult mai ”umanistă”, dar identică în scopuri.
În toată mascarada asta democratică din Republica Moldova, Băsescu are rolul de mediator între democrații moldoveni și Uniunea Europeana, care arde de dorința unei noi piețe de desfacere a produselor sale, muncite în vest tot de românii de pe ambele maluri ale Prutului. Așa, românii din România si Moldova vor munci în vest împreună, vor trimite în țările lor, care vor rămâne separate din punct de vedere administrativ și politic, vor cumpăra de aici de la București sau de la Chișinău, produsele muncii lor în vest, cu banii câștigași acolo, doar că la un preț mai mare. Aceasta este cea mai mare afacere în care vor fi implicate cele două țări care, repet, vor rămâne separate dacă nu se va ridica focul românesc din sufletele neamului nostru!
Asta este ”unirea” cu Basarabia pe care o dorește Uniunea Europeană, unirea pe care o dorește Traian Băsescu, în niciun caz una pe dreptul conferit de crucea, sabia și coroana Sfântului Ștefan Cel Mare! În viziunea lor, noi, românii de pe ambele maluri ale Prutului, vom fi unți în munca noastră de sclavi, în vestul care se va dezvolta, iar tările noastre, neunite!
De aceea, Traian Băsescu declara la Chișinău că recunoaște granițele actuale, de aceea președintele mason al României dorește să dea atâtea cetățenii basarabenilor, de aceea seful de la Cotroceni vrea conectarea Republicii Moldova la rețeaua europeană de electricitate! Nu că îi dictează un suflet arzând de iubire de Țară, nu că are dorința de a reuni cele două țărișoare românești! Ci, pentru că așa îi dictează superiorii săi din vest, pentru că așa vor lojele masonice ale vestului!
Basarabeni, voi cei care citiți acest articol, cei care vă dați acum seama de pericolul acestei democrații și de pericolul noii Uniuni Sovietice, nu vă lasați nici măcar un moment copleșiți de declarațiile de iubire ale vreunui lider democrat, fie el de la București sau de la Chișinău! Nu mai credeți în minciunile masonice ale lui Traian Băsescu! Nu mai credeți că, prin Uniunea Europeană, va exista candva o UNIRE mare și frumoasă cum doresc inimile noastre adevărat arzânde pentru Unire! Nu credeți în nicio promisiune a Bucureștiului, cât timp sunt la putere masonii de astăzi!
Nu credeți, români, în niciunul dintre cei care vă flutură în față steagul Uniunii Europene, noul steag sovietic! Cercetați și veți vedea ce înseamnă de fapt Uniunea Europeană! Nu credeți nici în cei care vă arată hărți ciuntite și care au aceeași viziune ”căldicică” asupra Unirii! Toți aceștia au interese! Niciunul nu o face din suflet și cu ardoare!
Și nu uitați, răsfirați și hăituiți, mai suntem câțiva aici, în România, care nu vom accepta niciodată uniri de fațadă prin integrări în UE sau alte structuri! Acestea sunt minciuni, iar adevărul este unul singur: Unirea trebuie să fie mare, așa cum ar fi pe placul Dreptcredinciosului Voievod și Domn Ștefan, al întregii Moldove! Niciodată, cât vom putea noi striga, nu veți fi singuri! Aveti credință și încredere doar în Bunul Dumnezeu și în dreptatea neamului nostru românesc!
România este una, mare și adevărată, așa cum a lăsat-o Bunul Dumnezeu să fie! Nici ciunită, nici unită prin Uniune, ci adevărat unită și întreagă, așa cum voievozii, eroii și martirii noștri o vroiau!
Aşa cum am anunţat, Adrian Streinu-Cercel, cel care conduce Institutul Naţional de Boli Infecţioase ”Profesor Doctor Matei Bals” din Capitală, a refuzat să acorde familiei lui Toni Tecuceanu copia dosarului medical complet al cârcotaşului invocând prevederile Legii nr. 46/2003 referitoare la dreputirle pacientului. Totuşi, în legea respectivă nu se face însă vreo referire clară asupra caracterului confidenţial al informaţiilor, în cazul în care pacientul a încetat din viață, iar datele sunt solicitate de familia acestuia. Acest lucru este susţinut chiar de preşedintele Colegiului Medicilor din România, Profesor Doctor Vasile Astărăstoae, care a declarat pentru Evenimentul Zilei: “După decesul unui pacient, toate drepturile, inclusiv în ceea ce priveşte dosarul medical, se transferă către succesorii acestuia”.
Mai mult, seful Colegiului Medicilor din România recomandă familiei Tecuceanu: “Rudele care nu au primit actele cerute pot da în judecată Institutul sau pot reclama situaţia la Direcţia de Sănătate Publică ori la Ministerul Sănătații”.
Vasile Astărăstoae s-a arătat împotriva decretării stării de pandemie în România din cauza virusului AH1N1. “Sunt câteva aspecte care ridică un semn de întrebare. În primul rând, că s-a declarat această pandemie într-o perioadă de criză economică. Ori, în această perioadă se punea problema, mai ales în ţările donatoare, a fondurilor pe care acestea le alocă diferitelor instituţii internaţionale. Şi, deodată, s-a declarat nivelul 6, un nivel foarte periculos – şi, atenţie!, sunt ţări, ca de exemplu Franţa, care nu l-au recunoscut. În plus, toată această escaladare a gradului de alertă s-a făcut fără consimţământul miniştrilor sănătăţii din ţările membre O.M.S. Să fim bine înţeleşi. Există un nou tip de virus gripal. Este un virus A, printre primele identificate, care are particularitatea de a fi un amestec, la nivelul genomului, între virusul de la porci, cu virusul de la păsări şi cu virusul de la oameni. El se poate transmite de la om la om. Cu toate acestea, însă, modalitatea în care s-au luat măsurile de prevenţie nu este corectă. Eu zic că măsurile ce trebuiau luate erau măsuri raţionale: informarea populaţiei, spălarea mâinilor, evitarea locurilor aglomerate. De fapt, sunt măsuri de bun simţ pentru orice boală cu transmitere respiratorie. Opinia mea este că în momentul de faţă nu avem un antiviral eficient, iar cele care există sunt foarte costisitoare”, afirmă nu de mult preşedintele Colegiului Medicilor din România.
Încep prin a preciza că nici eu și nici unul dintre colegii mei de redacție nu suntem adepți ai democrației, în nici una din formele ei manifestate în istorie. Considerăm că orice formă a luat democrația până acum, de-a lungul istoriei, este incompletă dacă nu chiar nedreaptă sufletește, uniformizând indivizi în cadrul societății, deși poate un om, o persoană se poate ridica din punct de vedere intelectual mult peste media societății în care trăiește, iar democrația nu face decât a-l pune pe acest individ la egalitate cu oricare dintre cei care numai că nu se preocupă de ridicarea lor morală sau intelectuală dar nici măcar nu au capacitatea aceasta. Principiul de la care pornesc este simplu și contrazice principiul fals pe care se fondează democrația. Nu suntem toți egali. Nu ne-am născut egali și nu creștem și nu ne dezvoltăm nici fizic, nici intelectual, nici moral, într-un mod egal. Fie datorită mediului inegal, fie datorită educației inegale, fie din simplu motiv că Dumnezeu nu ne-a dat fiecăruia capacitate egala de înțelegere și muncă. Consider că, deși iegal cu restul, orice individ are rolul său bine definit într-o societate care poate fi comparată cu un angrenaj de roți dințate de diferite dimensiuni, din care dacă scoți una de la jumătate, restul mecanismului nu se mai mișcă.
Nu suntem în nici un caz adepți ai individualismului, un alt concept total greșit pe care în mod mârșav îl folosește democrația pentru a da senzația naturală a înegalității sociale dar cu scopul de a ajuta pe toată lumea în mod umanist, egalitatist, lucru ce duce spre o nivelare, la un nivel inferior a drepturilor sociale. Astfel credem că orice egalitate creeată de oameni, pentru oameni, este una falsă, singura egalitate adevărată între oameni se judecă în alt plan, în planul diviului, unde Dumnezeu, forța călăuzitoare supremă este mult prea mare pentru ca diferențele dintre oameni să mai conteze.
Conceptul de egalitate sau inegalitate socială, în vastele forme pe care le îmbracă nu va face subiectul acestui articol, ci am să încerc să tratez un singur aspect al acestui concept de egalitate democratico-umanistă.
Conceptul de națiune, de membru al unei națiuni, care încet dispare spre a fi înlocuit de conceptul de cetățean, care nu îți acordă dreptul de a te revendica de la o anumită origine și astfel îți șterge identitatea individuală. Fără părinți nu faci parte dintr-o familie, iar fără conceptul de strămoși, înaintași comuni sau diferiți de ai altui individ, nu te poti bucura de apartenență la o nație, fie ea majoritară sau minoritară. Individul este rupt de istoria sa și a strămoșilor săi și în acest fel este rupt de încărcătura de învățături ale trecutului, ce îl poate ghida mai ușor spre viitor, și care îl aruncă în plasa unei ghidari oarbe dictate de maeștrii democrației care nici în ruptul capului nu se rup de trecutul și istoria lor.
În abordarea acestui subiect trebuie să plecăm de la premisa care spune că un stat este creat în slujba cetățenilor săi. În democrație, statul este de fapt o o îngrădire deformantă a conceptelor reale pe care trebuie să fie constituit un stat.
Cel mai bun exemplu al deformării realității într-un stat democratic este existența conceptului de cetățean care înlocuiește ceonceptul natural de naționalitate. Astfel, națiuni cu istorie diferită, cu mentalități diferite, cu reacții diferite în funcție de situații, sunt uniformizate de conceptul de cetățean și sunt obigate să se comporte la fel, după un model de conduită atât de deformat și fals încât este total străin atât națiunii majoritare a unui stat democratic, cât și pentru națunile minoritare ale aceluiași stat.
Astfel, într-un stat democratic cum este considerat a fi România, este inacceptabilă, în gândirea juridică democratică, a unei ”probleme țigănești”, prblemă pe care toți o resimțim de câte ori interacționăm cu ”cetățenii” acestei etnii. Este înacceptabil termenul acesta de ”problemă țigănească” din simplu motiv că în democrație termenii de român, țigan ori ungur sunt înlocuiti de unul singur care îi înglobează pe toți, indiferent de particularitățile vizibile: termenul de CETĂȚEAN!
Singura soluție este aceea ca statul democratic român, să fie înlocuit cu un stat național, care să reflecte realitatea în care existăm. Noi, românii majoritari, dominanți și națiunile minoritare libere cu condiția de a nu dăuna națiunii dominante ori a altora minoritare.
Misterul în cazul morţii actorului Toni Tecuceanu se adânceşte. După ce medicii de la anatomie patologică din cadrul Spitalul Colentina din Capitala au întocmit în grabă și necorespunzător certificatul constatator al decesului cârcotaşului, profesorul Adrian Streinu-Cercel nu se lasă mai prejos. În urmă cu câteva zile, seful Institutului Naţional de Boli Infecţioase Profesor Doctor “Matei Balş” din Bucureşti i-a răspuns printr-o scrisoare lui Paul Tecuceanu, fratele lui Toni, care solicitatese copia dosarului medical complet al actorului. Contrar aşteptărilor familiei Tecuceanu, profesorul Streinu-Cercel a refuzat să acorde copia respectivă! “Urmare a adresei dumneavoastră, înregistrată la sediul Institutului, sub nr. 335/18.01.2010, vă comunicam că nu putem înainta actele medicale solicitate, întrucât acestea reprezintă documente medico-legale și în conformitate cu dispozitiile Legii nr. 46/2003 privind drepturile pacientului, publicata în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 51 din data de 29.01.2003, acestea nu pot fie eliberate decât la solicitarea expresă a organelor abilitate.”, și-a argumentat Streinu-Cercel decizia luată.
“Nu pot sa cred că am primit un astfel de răspuns din partea domnului profesor Adrian Streinu-Cercel! Este incredibil! În scrisoarea respectiva, seful de la “Matei Balş” invocă drepturile pacientului! Totuşi, în acest caz, pacientul respectiv a decedat! Fratele meu este mort de trei săptămâni, iar nouă, familiei, ni se interzice să intram în posesia unei copii a dosarului medical. Nu înţeleg de ce profesorul Streinu-Cercel procedează astfel! Oare are ceva de ascuns? Nu am cerut dosarul în original, ci pur și simplu o copie! De ce atâta mister?”, a declarat, în exclusivitate pentru România Vorbeşte, Paul Tecuceanu.
Fratele lui Toni Tecuceanu a adăugat: “În afara copiei dosarului medical complet, în cerea respectivă am mai solicitat să mi se comunice dacă Institutul “Matei Balş” a fost în carantină în perioada în care fratele meu a fost internat acolo, la secţia Terapie Intensivă. Nu am primit nici un răspuns! În această săptămână aștept să primesc rezultatele oficiale ale necropsiei”.
Atașăm o copie a scrisorii primite de Paul Tecuceanu de la Profesorul Adrian Streinu-Cercel:
Astăzi, 24 ianuarie 2010, sărbătorim 151 de ani de la momentul în care începea să se scrie istoria modernă a neamului românesc. Acum 151 de ani, prin dubla alegere a colonelului Alexandru Ioan Cuza ca domn, mai întâi al Moldovei, pe 5 ianuarie și apoi al Munteniei, pe 24 ianuarie 1859, începea să cristalizeze un nou stat naţional care mai apoi la 1918, prin unirea cu Ardealul, cu Basarabia și Bucovina avea să definitiveze visul de veacuri al românilor, în ceea ce am numit și numim și acum România Mare, o Românie care să țină în graniţele ei pe toţi cei de o singura mamă.
Unirea Principatelor Romane se face pe fondul politic și social creat încă din timpul Domnilor Gheorghe Bibescu în Muntenia și Mihail Sturza în Moldova. La 1 ianuarie 1848, domnitorul muntean face primul pas spre unirea Principatelor, desfiinţând Vama din Focşani, care era cel mai important punct vamal între cele doua țări. Actul a fost precedat în 1842 de un proiect de unificare al masurilor și greutăţilor. Un rol important l-a jucat propaganda unionistă, întreprinsă de liderii Partidei Naţionale în cele două țări și în străinătate, străinătate de care și astăzi este nevoie să își dea acordul chiar dacă este vorba de problemele noastre strict interne, o străinătate sub talpa căreia pot dispărea ori apărea țări.
Un alt mare pas spre unirea celor două principate au avut-o și divanurile ad-hoc, organe cu rol consultativ care adunau la un loc toate stările sociale. Au luat fiinţă din nevoia de promovare și a părerii populaţiei care în Muntenia era în covârşitoare majoritate pentru unire dar nu și în Moldova, datorita unei mișcări separatiste conduse, la început de Todiriță Balş înlocuit după moartea sa de Nicolae Vogoride. Aceasta mişcare separatistă avea susţinerea internaţională a Austriei și Turciei.
Mişcarea separatistă de înainte de unirea principatelor seamănă destul de bine cu organizațiile separatiste din Republica Moldova, care isi fac atât propriile interese economice și politice, cat și interesele Rusiei căreia au rămas aserviţi. Astfel intre Basarabia și România nici nu se mai pune problema unirii din punct de vedere politic, economic și internaţional. Se pare ca deşi în Moldova anilor pre-unire separatiştii nu au avut succes, acum în Basarabia separatiştii fac legea, fiind infiltrați, chiar și în actuala conducere ”pro-unionistă” dar mai mult pro-Uniune decat pro-unire cu România. Este un simplu exemplu prin care ne putem da seama că încrederea și speranţa populaţiei Republicii Moldova este călcată în picioare sub bocancul unui stat ex-comunist dar prea puțin pro-român. Ca și înainte de 1859 când Vogoride falsifica listele de participare la adunarea Ad-hoc din Moldova, aşa și pseudo-unioniștii de peste Prut mint populaţia cu scopul de a o întoarce cu fata spre Uniune dar fără UNIRE.
Intr-un sfârşit, după trădări și interese străine, cu voia Lui Dumnezeu, la 22 septembrie 1857 s-a adunat Divanul Ad-hoc al Moldovei care era favorabil unirii, iar la 30 septembrie cel al Munteniei, și prin documentele redactate, au fost puse bazele fuzionării celor doua principate.
Să nu uitam nici de Sudul Basarabiei, Buceacul, care astăzi este parte a Ucrainei, și care nu a fost niciodată pământ ucrainean și nici nu a fost vreodată revendicat de Ucraina.
Să nu uitam nici de Bucovina care nici atunci nu era încadrată în Principatele Unite și nici acum nu este completa, fiind jumătate înstrăinată Ucrainei.
În 7 și 9 octombrie 1857 sunt elaborate rezoluţiile prin care se cerea:
• Respectarea drepturilor Principatelor și îndeosebi a autonomiei lor în cuprinderea vechilor lor capitulaţii încheiate cu Înalta Poartă în anii 1393, 1460, 1511 și 1634;
• Unirea Principatelor într-un stat sub numele de România;
• Prinţ străin cu moştenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare dintre cele europene și ai cărui moştenitori sa fie crescuţi în religia țării;
• Neutralitatea pământului Principatelor;
• Puterea legiuitoare încredinţată Adunării Obşteşti, în care să fie reprezentate toate interesele naţiei.
Toate acestea sub garanţia colectiva a puterilor care au subscris tratatul de la Paris.
Întrunite în capitala Franţei pentru a lua în discuţie cererile celor două Divanuri ad-hoc (10/22 mai – 7/19 august 1858), puterile europene au adoptat Convenţia de la Paris:
• Principatele isi păstrau autonomia sub suzeranitatea Porţii și sub protecţia celor şapte puteri;
• Se adopta denumirea de Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei, fiecare având instituţii proprii;
• Se înfiinţau instituţii comune precum Comisia Centrala de la Focşani (care elabora proiectele de legi de interes comun), Înalta Curte de Justiţie și Casaţie, Armata;
• Se prevedeau principii de organizare și modernizare a viitorului stat (separaţia puterilor în stat, desfiinţarea privilegiilor de clasă, egalitatea în fata legii, drepturi politice pentru creştini, libertatea individuală);
• Dreptul de vot rămânea cenzitar.
După încheierea Convenţiei de la Paris, care avea sa joace rolul unei veritabile Constituţii a Principatelor, au urmat alegerile pentru Adunările Elective, care urmau sa ii desemneze pe cei doi domni.
Astfel 24 ianuarie 1859, în clădirea Hotelului Concordia din strada Smârdan, Adunarea Electiva a Țării Romaneşti alege ca domn pe liderul mișcării unioniste, colonelul Alexandru Ioan Cuza și în Muntenia după ce pe 5 ianuarie fusese ales în Moldova. Aşa apare România, sub numele iniţial de Principatele Unite Ale Moldovei și Valahiei și astfel se face primul pas important spre unirea mare, mult visată de neamul nostru.
Alegerea Domnului Cuza în ambele principate s-a bazat pe o greşeala de frazeologie din legislaţia timpului, legislaţie în care era impusă alegerea a doi domni, dar nu împiedica o persoană sa candideze simultan în ambele țări. Astfel colonelul A.I.Cuza, liderul mișcării unioniste, ajunge Domn al ambelor principate, susţinut din umbra de și de masonerie a căror interese coincideau cu cele naţionale romaneşti din acea perioadă. Masoneria încerca să rupă marile puteri pentru a le controla mai uşor, iar o unire a celor două principate nu stătea decât ca un ghimpe în coasta tuturor imperiilor din jurul nostru.
Alexandru Ioan Cuza, un model de demnitate și corectitudine, ultimul domn pământean al romanilor, cel ce deja nu mai făcea interesele masoneriei, sfârșește prin a fi obligat să abdice. Complotiştii, oameni publici cu adâncp implicare în masonerie, au reuşit să-și realizeze planurile atrăgând de partea lor o fracţiune a armatei, și l-au constrâns pe domnitor să abdice în noaptea de 10/22-11/23 februarie 1866.
Restul vieţii sale și-a petrecut-o în exil, locuind în majoritatea timpului la Paris, Viena și Wiesbaden. A fost înmormântat iniţial la Biserica Domnească de lângă Palatul de la Ruginoasa, conform dorinţei sale, iar după al doilea război mondial, osemintele sale au fost mutate la Biserica Trei Ierarhi din Iaşi.
A fost instituită o locotenență domnească. Conducerea guvernului a revenit lui Ion Ghica; apoi Senatul și Comisia au proclamat ca domnitor pe Filip de Flandra, din casa domnitoare belgiană, dar acesta nu a acceptat coroana. Provizoratul locotenenței domneşti a luat sfârşit abia după ce Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a acceptat să devina principe al României, la 10 mai 1866.
Dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen va dura până în 1947 când Maria Sa Regele Mihai I este obligat de către comunişti să abdice și astfel începe perioada neagră a istoriei României devenita republică populara, după model sovietic.
Doamne ajută sa ne aducem aminte și în continuare de momentele importante ale istoriei neamului românesc, aşa de mult încercat în trecut cat și în prezent!
Și să sperăm în continuare ca vom mai trăi și noi o unire!
Să nu uităm în veci de Basarabia și Bucovina!
Doamne ajută!
Interviu inedit luat Doamnei Elena Zelea Codreanu, soția Căpitanului Corneliu Zelea Codreanu, în care domnia sa, astăzi în lumea celor drepți, povestește despre Căpitan, soțul ei și despre cum acesta l-a desconspirat pe trădătorul Vernichescu, din cauza căruia era închis la Văcărești.
Sursa: Vlad Mihai Palas – Youtube
După câteva zile în care am întâmpinat dificultăți tehnice datorate schimbării serverului de stocare a site-ului, ROMÂNIA VORBEȘTE revine.
Ne cerem scuze cititorilor noștri pentru întârziere și inconveniențe!
Doamne ajută!
Marele poet, naţionalist şi erou care a fost Mihail Eminescu ar fi cu siguranţă mâhnit dacă ar vedea ceea ce se întâmplă azi cu numele său.În fiecare an, la aniversarea naşterii sale, un număr de aşa zise personalităţi, pornind de la cele academice până la cele care se autoproclamă naţionaliste, fac comemorări peste comemorări pentru ca a doua zi fapta şi modelul comportamental tipic eminescian să fie abandonate. Că doar reclama face bine când e vorba de valori naţionale! Sau nu e aşa?
Noi, din păcate, aşa credem. CE fac cei care îl comemorează formal an de an pe marele poet şi naţionalist pentru a-i cinsti cu adevărat memoria? În genral, se comportă exact invers decât s-a comportat şi a luptat marele nostru erou naţional. Deşi ne pare rău să o spunem, vedem cu ochii noştri că aşa este. Bineînţeles, de la academicieni la naţionalişti, tot vor nega. Dar ce vedem cu ochii noştri nu avem cum să nu credem. Singurul lucru în care credem fără să vedem este revelaţia creştină, ortodoxă, dar în oameni nu ne putem ghida după vorbe, ci doar după fapte. Asta a fost singurul criteriu şi acesta va rămâne.
De ce spunem că aceşti oameni fac exact invers a ceea ce vor să pară că sunt cu ocazia zilei de 15 ianuarie? Pentru că dacă ar acţiona şi în societate aşa cum a făcut-o marele poet şi luptător naţionalist care a fost Eminescu, nu am fi în situaţia de azi. Pentru că am avea curajul să afirmăm românitatea în faţa mondialismului şi cosmopolitismului, identitatea naţională în faţa uniformizării mondiale. Ne doare să o spunem dar acesta este adevărul. Şi Eminescu, credem că ar fi fost de aceiaşi părere. De fapt, dacă ar fi trăit azi, el i-ar fi numit pe toţi adoratorii de ultima oră epigoni şi ne-ar fi îndemnat la acţiune şi schimbare comportamentală şi mentală pentru a deveni cu adevărat soldaţii cauzei naţionale româneşti.
Începutul de an pare să fie un blestem pentru majoritatea românilor. O criză apărută ca din senin anul trecut şi care pare să nu mai treacă dau mari bătăi de cap bunicilor, părinţilor şi nouă înşine în lupta tot mai dureroasă cu viaţa. Spuneam într-un articol mai vechi că guvernul trebuie să facă reforma statului dar nu să atrofieze statul.
Restructurările din sistemul bugetar se fac însă fără nici o perspectivă clară de reangajare pentru cei care părăsesc sistemul şi devin simpli muritori în luptă zilnică cu greutăţile pentru obţinerea pâinii şi a banilor pentru întreţinere, chirie sau pentru băncile lacome care îi pândesc şi îi strâng cu uşa la fiecare lună de întârziere. Primele gesturi ale disperări au şi apărut deja. Mai deunăzi în nu mai ştiu ce oraş din ţară (cred că Iaşi) s-a urcat pe turla bisericii disperat ca banii nu îi ajung să-şi întreţină familia şi să-şi plătească băncile. Şi să nu credem că va fi un gest singular. Vor urma şi altele şi ceea ce e mai grav vor urma şi sinucideri.
Nu vrem să părem sumbri dar nu toată lumea poate privi detaşată această mascaradă aşa cum mulţumim lui Dumnezeu reuşim până acum să o facem noi. Mai presus de toate lipseşte perspectiva. SPERANŢA……Speranţa care parcă s-a ascuns de noi în ultimii 20 de ani din momentul în care am îndrăznit să sperăm. Dacă nu se vor lua măsuri ca cel puţin să reînviem speranţa nu se poate ca laşitatea românului să continue la infinit şi resemnarea să-i definească destinul.
România va trece brusc şi violent printr-un fenomen pentru care termenul revoluţie este prea puţin. Cum va fi nu ne putem da seama deocamdată. Ceea ce simţim deocamdată (şi cred că lucrul este valabil pentru mulţi dintre noi cel puţin cei din generaţia tânără!) este un sentiment de ură şi dezgust pentru ceva ce persistă ca o cangrenă în trupul şi simţirea noastră de 20 de ani. Este un sentiment că nu mai putem trăi aşa cu toată mizeria asta zilnică, cu umilinţe, cu nervii părinţilor noştri care nu ştiu ce să mai facă ca să reuşească să mai treacă încă o zi, cu chinurile şi lipsurile sale zilnice.
Ştim că nu ar trebui să simţim ură. Este un păcat. Sperăm doar ca Bunul Dumnezeu să nu fie prea aspru cu noi şi cu idealismul nostru care câteodată ne face să nu mai suportăm situaţia. Dacă greşim pedepseşte-ne Doamne pe noi dar alungă de pe ochii vălul iadului de fiecare zi pe care îl trăieşte naţiunea noastră.
Un expert european în domeniul sănătăţii a declarat că pandemia de gripă porcină este una falsă, menită să crească vânzările companiilor farmaceutice. Wolfgang Wodarg, directorul departamentului de sănătate din cadrul Consiliului Europei, susţine că toate companiile farmaceutice au avut profituri de milioane de dolari de pe urma virusului AH1N1.
Oficialul european spune că directorii companiilor farmaceutice au iniţiat o “campanie de panică” care a determinat Organizaţia Mondială a Sănătăţii să declare pandemie. Acesta a demarat deja o anchetă pe această temă şi susţine că avem de a face cu “unul dintre cele mai mari scandaluri din industria farmaceutică ale secolului”. Până la finalul acestei luni, Consiliul Europei va susţine o şedinţă pe această temă, informează The Sun.
Se caută “sursa dezinformării”
“Este o gripă ca oricare alta. Până în prezent, nu a provocat nici măcar o zecime din numărul deceselor cauzate în mod obişnuit de gripa normală. Campania de panică care a avut loc în ultimele luni reprezintă o oportunitate pentru reprezentanţii laboratoarelor care au ştiu că în cazul unei pandemii veniturile vor creşte considerabil”, a declarat oficialul.
WOLFGANG WODARG: SPECIALIŞTII NOŞTRI NE-AU DAT SFATURI PROASTE
“Vrem să aflăm sursa acestei dezinformări în masă. Vrem să ştim cine a luat deciziile importante, pe baza căror informaţii şi în ce proporţie au infuenţat companiile farmaceutice acest proces”, a adăugat expertul european. Acesta a mai spus că vaccinul împotriva virusului AH1N1 a fost dezvoltat suspect de rapid şi că banii publici au fost risipiţi.
Wolfgang Wodarg susţine că scopul acestei anchete este prevenirea unor alarme false pe viitor. “Trebuie să ne asigurăm că oamenii se pot baza pe instituţiile publice care, în ultima perioadă, au fost discreditate. Milioane de persoane au fost vaccinate cu substanţe care prezintă efecte secundare serioase”, a concluzionat expertul.
(Sursa: Antena3)
Medicul rezident de la dispensarul din comuna clujeană Aluniş, Mihai Constantin, a decedat astăzi în condiţii suspecte, după ce ieri şi-a administrat singur vaccinul împotriva gripei porcine.
Doctorul, în vârstă de doar 34 de ani, a fost găsit miercuri mort în curtea casei sale. Potrivit vecinilor, acesta lucrase de dimineaţă prin curte, după care a decedat subit. Acesta era aşteptat să se prezinte astăzi la dispensarul din localitate. Cu o zi în urmă, medicul a vaccinat câteva persoane din comună împotriva virusului gripei porcine, apoi si-a administrat singur o doză de vaccin. In acest moment nu se ştie dacă Mihai Constantin suferea de vreo afecţiune cronică care i-ar fi putut cauza moartea sau dacă decesul a fost provocat de vaccinul contra AH1N1.
Altfel, o femeie din judeţul Prahova, care suferea de afecţiuni cardiac, a murit la o zi după ce s-a vaccinat împotriva gripei noi. Potrivit Ministerului Sănătății, decesul s-a înregistrat la data de 8 ianuarie. Femeia a fost vaccinată cu Cantgrip pe data de 7 ianuarie, la medicul de familie.
(SURSA: NapocaNews)
Am primit în dimineaţa acestei zile un mesaj de la Senat care ne îndeamnă să mergem să ne vaccinam.
Nu voi face acest vaccin întrucât mi se pare o aberaţie si o prostie.
Am un coleg care s-a vaccinat acum vreo 5 săptămâni si culmea, de vreo două săptămâni este bolnav cum nu a fost în viața lui; Tuse, ameţeli, ce să mai, gripa l-a prins rău de tot si cu chiu cu vai, cu toata “protecţia” oferită de vaccinul lui Streinu-Cercel, s-a vindecat cu paracetamol, ceaiuri, miere, adică aşa cum ne vindecam de când ne ştim.
Refuz să fiu piaţa de desfacere pentru GSK, aşa cum refuz sa fiu nepăsător la faptul că, moartea unui actor a fost mizer si mârșav speculată de şmecherii din sănătate, care până să ne spună ce tain au pentru că stau la TV cu seringa în mână și cu microfonul de la RTV în ureche, trebuie să explice cum își permit să mintă cu neruşinare în privinţa morţii lui Toni Tecuceanu pentru a face jocurile celor care își freacă mâinile când văd câţi bani câștigă din vaccinarea populaţiei.
Reclamaţi abuzurile la adresa:office@asistentapentruconsumatori.ro
sau la adresa Senatorului : iulian.urban@gmail.com
Astăzi, Toni Tecuceanu ar fi împlinit 38 de ani…
