ROMÂNIA VORBEȘTEŢara aceasta piere din lipsă de oameni, nu din lipsă de programe! (C.Z.Codreanu)

Noi, cei din redacţia România Vorbeşte, precum şi toţi cei care ne susţin ideile şi dezideratele, dorim să răspundem domnului Laszlo Tokes, care a incitat public minoritatea maghiară la răzmeriţă contra organizării statale a poporului care o găzduieşte cu multă toleranţă de multe secole.

Noi, ca orice români de bună credinţă, considerăm grave şi extrem de periculoase declaraţiile acestui individ care de multi ani propovăduieşte dezbinarea între maghiari si români. De asemenea, afirmăm clar şi răspicat că este inadmisibilă comparaţia dintre aşa zisul Ţinut Secuiesc şi situatia provinciei sârbe Kosovo, mai ales că acolo, de-a lungul istoriei, cele două populaţii au folosit epurarea etnică drept modalitate de a-şi impune supremaţia în zona. Citeste mai departe »

După prigoane crâncene, după crime oribile împotriva legionarilor, aceștia înțeleg scopul sacrificiilor. Poate cea mai răsunătoare la acea vreme este cea a lui Ionel Moța și a lui Vasile Marin care împreună cu o echipa legionară pleacă spre Spania însângerata de război civil, pentru a lupta în trupele naționaliste împotriva celor care, după cum spunea Moța, trăgeau cu mitraliera în obrazul Lui Hristos.

Netemători de moarte, pe câmpia de la Majadahonda, cad în luptă primi doi mari martiri ai Lui Hristos și ai Legiunii. Citeste mai departe »

Acum câteva zile a sosit la redacție un zvon care ne-a bucurat și nu ne-a surprins deloc, întrucât eram siguri că la un moment dat se va petrece și această ruptură. Este vorba de ruptura produsă între „filiala” Noii Drepte din Basarabia și Noua Dreaptă București. Spun că nu ne-a surprins deloc această ruptura pentru că având ocazia să îi cunoaștem pe camarazii din ND Basarabia, ne-am dat seama de simțămintele lor și de arzătoarea lor dorință de a merge pe linia lăsată de Căpitan, linie naționalistă și pur creștină. Eram siguri că ruptura se va produce tocmai acestei discrepanțe de gândire și simțire intre ND Basarabia și „șefii lor” de la București. Citeste mai departe »

De 20 de ani, în România nu s-a născut nici un reprezentant de seamă pentru a veni în contrapondere cu clasa ce domină prin hoție și jaf, prin șantaj și amenințări, prin bătaie de joc și totală ură față de cetățean și față de integritatea națională. Toate grupurile, organizațiile, fundațiile și asociațiile create pentru apărarea conștiinței naționale ori sunt false si urmaresc doar captarea oamenilor cu mare capacitate de a face ceva concret pentru a-i ține în letargie prin acțiuni prostești și nerelevante, fie atunci când chiar s-au născut din dorință vie și din dragoste de neam, au deviat datorită neatenției la alegerea oamenilor, astfel pătrunzând în cadrul lor tot felul de indivizi certați cu bunul simț și fără niciun Dumnezeu. Citeste mai departe »

Înfruntând prigoane, umilințe, schingiuiri și trădări, au existat momente în care legionarii nu au mai putut îndura. Astfel, din disperare au apărut Nicadorii, cei ce l-au pedepsit pe I.G. Duca, primul-ministru ce după ce acesta a ordonat interzicerea Legiunii și după arestările ce s-au soldat cu sute de schingiuiți și 17 morți din rândul legionarilor, unii îngropați chiar de vii. Într-o țară cu probleme economice, Duca împroprietărește jumătate de milion de evrei și peste toate își bate joc de armânii veniți din Macedonia la frații lor romani, datorită prigoanei grecești. Frații de sânge sunt batjocoriți, lăsați să moară de foame în trenuri iar evreii, cei ce răspândeau virusul comunist, erau tratați regeste într-o guvernare criminală. Astfel, Nicolae Constantinescu, Ion Caranica și Doru Belimace, nu din dorința de a ucide ci din disperarea prigonitului își sacrifică conștient sufletele prin asasinarea-exemplu a lui I.G. Duca, pe peronul gării din Sinaia. Citeste mai departe »

Înainte de a fi o organizație politică, Legiunea, în viziunea ctitorului ei, este mai întâi o școală. Înțelegând nevoia acută de oameni de calitate, Căpitanul strânge în jurul sau și educă o adevărată elită a țării. În jurul lui se strâng încet-încet cei mai buni oameni ce doresc stârpirea politicianismului, a minciunii, a dezonoarei și a hoției. În Legiune, organizație foarte strictă, omul trebuia să devina altul, un erou, un om care să înțeleagă că idealul sfânt legionar se obține prin sacrificiu. Citeste mai departe »

Bazele Mișcării Legionare se pun încă din timpul luptelor studențești împotriva curentului comunist promovat de studenții evrei în universitățile din țară. În acest fel, luptând contra ateismului și a pericolelor ce veneau odată cu fenomenul comunist, studenții romani din întreaga țară se ridica împotriva evreimii comuniste ce acaparase centrele universitare. Numerus Clausus era țelul studențimii romanești. Aceasta condiție impunea distribuirea locurilor din facultăți după originea etnica în funcție de procentajul etniei în cadrul populației României. Astfel evreii nu mai puteau depăși numeric pe românii din universități, oprind astfel expansiunea fenomenului comunist. Citeste mai departe »

„Legiunea este o organizație întemeiată pe ordine și disciplină.
Legiunea e călăuzită de un naționalism curat, izvorât din nemărginita dragoste de Neam și Tară.
Legiunea vrea să trezească la luptă toate energiile creatoare ale Neamului.
Legiunea apără altarele Bisericii pe care dușmanii vor să ni le dărâme.
Legiunea îngenunche înaintea crucilor vitejilor și mucenicilor Neamului.
Legiunea stă scut neclintit în jurul Tronului, din care voevozi și regi s’au jerfit pentru apărarea și înăltarea Patriei.
Legiunea vrea să clădească din suflete tari și brațe vânjoase o Tară puternică, o Românie nouă.”
Corneliu Zelea Codreanu – Cărticica Sefului de Cuib

83 de ani se împlinesc de când Corneliu Zelea Codreanu infinita Legiunea Arhanghelului Mihail. După ani de lupta studențească, luptă ce a avut ca scop principal combaterea curentului comunist din universități și din întreaga țară, conducătorul mișcărilor studențești naționaliste părăsește L.A.N.C. și pe profesorul A.C.Cuza pentru a crea cel mai frumos fenomen social din istoria neamului românesc. Ghidați de credința în Dumnezeu, de iubire de neam și țară, de onoare și responsabilitate, legionarii încep sa își facă simțită prezența din ce în ce mai puternic în societatea românească și mai apoi și în politică, dar urmau să sfârșească sacrificați pentru idealurile lor național-creștine, sub trei regimuri criminale. Conduși de spuma intelectualității românești de la acea vreme, sub ordinele lui Corneliu Zelea Codreanu, acea minte strălucită pe care o respectau profesori mari ai țării, legionarii își propun să clădească o țară nouă, o țară clădită pe credință, din cărămizile onoarei și tencuită cu sânge legionar. Citeste mai departe »

Astăzi 22 iunie 2010, se împlinesc 69 de ani de la ordinul Mareşalului Ion Antonescu prin care trupele Armatei Române au trecut Prutul pentru a “reîmplini codrii voievodali ai Basarabiei” la patria mumă.

Dorind să arătăm că servim interesul naţional înainte de toate, amintim de acest ultim act de curaj şi demnitate al poporului roman prin care a arătat că e în stare să lupte cu arma-n mână pentru ce este al său. Citeste mai departe »

Sistemului îi e frică de popor. Adică, de noi. Latenţi, anesteziaţi, amnezici, puţini, aşa cum suntem, dar celor care ne-au condus/ne conduc, le este tare teamă de noi…

Cum aşa? E întrebarea care-ţi vine în cap citind rândurile de mai sus. Manelele sunt (încă) la putere, prostia şi ignoranţa domină opinia publică şi mass-media, iar acţiunile civice ale populaţiei sunt cvasi inexistente. Am spus cvasi pentru că există “noii” golani. Citeste mai departe »

George Roncea – 20 de ani de mineride(voxNews) from Apologeticum.wordpress.com on Vimeo.

Plâng bătrânii în spitale și copiii în școli murdare… România este o ţară în colaps. Bine, asta nu e nici o noutate, dar rezultatele a 20 de ani de mancurtizare se văd azi mai clar ca niciodată.

Deşi tensiunea în rândul oamenilor este foarte mare, din cauza dezastrului şi stării de înstrăinare pe care o resimt, populaţia nu se răscoală, nu iese în stradă, practic, se uită la televizor. Cum se explică? Păi foarte simplu. Oamenii nu ies în strada pentru că nu știu cum să o facă şi mai ales nu au pentru cine să o facă! Citeste mai departe »

Articol nepublicat, scos dintr’un fund de sãltar. Poartã data de 22 Mai 1929. Il public acum, deoarece mã simt si astãzi tot atât de legat de mãnunchiul de gânduri cuprinse în aceste pagini (scrise, poate, cu o oarecare stângãcie, fiind mãrturisiri prea subiective). Il mai public si în semn de dragoste pentru trei scumpi camarazi ai nostri, cari au simtit mai mult decât noi toti durerile desrãdãcinãrii din propria ta viatã, spre a te da unui destin înãltãtoar dar cumplit. (Ion Mota)

Mã întreb: oare sub ce zodie e sortit a se naste (sufleteste) si a trãi, legionarul? Ursitoarele acestei renasteri sufletesti în duh legionar, ce soartã vor fi frebuit sã hãrãzeascã celui care a pornit astfel pe calea aceasta nouã, unde cea dintâi datorie este uitarea de sine si dãruirea totalã pentru rãscumpãrarea unui mai bun destin românesc? Citeste mai departe »

Pe 9 mai 1877 primul ministru al României, Mihail Kogalniceanu, declara că suntem “dezlegaţi de legăturile noastre cu Înaltă Poartă şi prin urmare suntem independenţi, suntem naţiune de şine stătătoare”, iar pe 10 mai 1877 Regele României Carol I proclama Independența Țării.

10 mai fiind și Ziua Regelui, odată cu venirea regimului comunist, Independența a fost serbată pe 9 mai, ziua când primul ministru declara că suntem o Națiune de sine stătătoare, dată ce rămâne ca oficială.

Oare? Pe 9 mai 2010,în România se serbează ziua Europei și ziua victoriei sovietice.
Concerte,sarmale și vin gratis, porumbei eliberați să zboare deasupra Bucureștiului… toate acestea, pe 9 mai, dar nu în memoria celor ce au murit pentru Independența acestei Țări, ci pentru că e ziua Europei. La tv este alocat mult spațiu pentru evenimentele de la Moscova, ziua victoriei sovietice, ample desfășurări de forțe. Nimic însă despre Generalul Alexandru Cernat, despre Colonelul Mihail Cerchez, sau despre cei 130 de mii de Români, strămoșii noștri, ce au luptat pentru suveranitatea și Independența noastră.

Concluzia mea firească este ca nu mai suntem independenți, fiind obligați să sărbătorim victoriile și sărbătorile stăpânului nostru.

Trebuie iar să curgă sânge la o altă Plevnă sau la o altă Griviță pentru a fi iar mândrii, pentru a fi iar suverani și independenți, pentru a putea vorbi de la egal la egal cu oricine de pe continentul european și din această lume? Sau Strămoșii noștri au murit degeaba și atunci nu îi merităm?

(Sursa: Mr Liviu Andrei – Youtube)