ROMÂNIA VORBEȘTEŢara aceasta piere din lipsă de oameni, nu din lipsă de programe! (C.Z.Codreanu)

Toată presa română este inundată zilele acestea de cuvinte mari: DRAMĂ, TRAGEDIE, NENOROCIRI, COMPASIUNE, COPII… dar pe cât sunt de mari, pe atât sunt goale.

E simplu, toate aceste titluri mari nu înseamnă nimic, dacă sunt spuse şi trâmbiţate de aceiaşi care anunţă cu zâmbetul pe buze noi manele, noi bătăi de joc la adresa oamenilor care muncesc cinstit, noi piţipoance sau pornografie.

Toţi fac pe intelectualii. Toţi vorbesc de “falimentul sistemului”, al ţării, dar nimeni nu crede de fapt ce spune. O repetă ca pe o poezie. Sunteti niste falsi! O spun si o repet. Sunteti niste mizerii, dejectii ale fiintei umane!

Acceptaţi cu seninătate ştiri false, minciuni grosolani, neintersându-vă pe cine afectează, neinteresându-vă de răul pe care îl faceţi altora, pentru ca apoi să clamaţi superioritate intelectuală şi morală în defavoarea celor pe care i-aţi umilit…

N-are nicio vină sistemul de aer condiţionat domnilor şi doamnelor “analişti”. A fost doar mijlocul prin care Dumnezeu v-a trimis un avertisment. Tocmai sistemul care purifică artificial aerul pe care l-aţi împuţit voi prin toate campaniile pe care le-aţi promovat: mizeria morală, mizeria intelectuală, corupţia şi compromisul, toate acestea au dus mizeria naturii de care vă chinuiţi să scăpaţi acum.

Dar nu e corect. Nu e corect să aruncăm totul în spatele lor. Să nu uităm că Dumnezeu ne-a dat tuturor credinţa şi mintea. Să le folosim. Da, voi, cei care vă daţi evlavioşi, dar în acelaşi timp cumpăraţi jurnale mizerabile pentru a bârfi şi/sau a saliva la formele unor nefericite.

Da, voi babelor, care staţi drepte în biserică şi vă faceţi zece cruci – şi alea strâmbe – în tramvaie, dar apoi vă călcaţi în picioare pentru a lua un mic şi-o bere în plus, nemaiţinând cont de nimic!

Nu în ultimul rând, este vina voastră, generaţia de consumatori corporatizaţi, pentru care totul este un produs sau un serviciu, în care sufletul este opţional dar mai degrabă ne-aducător de beneficii. Voi, toţi cei cărora li se pare normal să existe săraci, pentru că nu-i aşa, “aşa-e-n capitalism”, aţi plătit acum cu vârf şi îndesat.

Voi, toţi cei care vă batjocoriţi bătrânii, ucigându-i prin nepăsare, “pentru că nu produc”, aţi fost pedepsiţi, Dumnezeu luându-vă viitorul.

Dumnezeu nu loveşte cu parul şi va sosi vremea când se va ridica generaţia care va spăla păcatele acestui neam…

Trăim vremuri incredibile, pentru cine mai are puţină demnitate şi sentiment pentru ţara asta.

Cronologic vorbind, întâiul român al ţării a invitat elita intelectuală a societăţii să-şi părăsească locurile natale pentru a se stabili în străinătate. Un gest de o iresponsabilitate ieşită din comun, asta ca să nu mă considere “oamenii secolului XXI” retrograd, dacă l-aş fi numit ceea ce este: o trădare.

Sigur, acea parte din oamenii activi ai ţării pe care o să-i denumesc “corporatiştii spălaţi pe creier” o să aibă un zâmbet batjocoritor în colţul gurii, la citirea acestei păreri. Dacă mai rezistă să nu apese pe x, ar veni cu următorul contra-argument:
“Păi suntem în secolul XXI băi retrogradule! (ce ne mai plac etichetele!) Nu vezi că acum nu mai sunt graniţe, că străinii vin să muncească la noi, există circulaţia forţei de muncă? Nostalgic-extremistule!”. Citeste mai departe »

S-au scris multe despre problema ţigănească. Da, e ţigănească, apelativul pe care îl folosesc acum neavând nimic în comun cu realitatea istorică şi cu felul în care îşi zic ei înşişi.

Au fost şi sunt două moduri de a aborda problema: cel păgubos, respectiv de a arunca vina în spatele majorităţii româneşti, care nu face destule eforturi pentru a-i integra în societate şi cel realist dar hulit de apostolii „europenismului şi democraţiei”, anume că ţiganii nu doresc şi nu fac niciun efort pentru a se adapta vieţii civilizate, în condiţiile legii şi ordinii. Citeste mai departe »

Noi, cei din redacţia România Vorbeşte, precum şi toţi cei care ne susţin ideile şi dezideratele, dorim să răspundem domnului Laszlo Tokes, care a incitat public minoritatea maghiară la răzmeriţă contra organizării statale a poporului care o găzduieşte cu multă toleranţă de multe secole.

Noi, ca orice români de bună credinţă, considerăm grave şi extrem de periculoase declaraţiile acestui individ care de multi ani propovăduieşte dezbinarea între maghiari si români. De asemenea, afirmăm clar şi răspicat că este inadmisibilă comparaţia dintre aşa zisul Ţinut Secuiesc şi situatia provinciei sârbe Kosovo, mai ales că acolo, de-a lungul istoriei, cele două populaţii au folosit epurarea etnică drept modalitate de a-şi impune supremaţia în zona. Citeste mai departe »

Mi-a fost dat să citesc pe site-ul gazetei sportive „Pro Sport” un articol semnat Radu Paraschivescu, articol ce pune în discuție problema rasismului în general, având ca studiu de caz problema rasismului/antirasismului de la Campionatul Mondial de Fotbal, ce tocmai se desfășoara în Africa de Sud. Modalitatea în care Radu Paraschivescu pune problema este una foarte clară și la subiect, este usturătoare datorită adevărului care îl poartă. Alte comentarii ar fi de prisos. Redăm mai jos textul integral al articolului.

Înaintea fiecărui sfert de finală, căpitanii echipelor au recitat la microfon un text de lemn calitatea I despre lupta împotriva rasismului. Nu e clar ce anume a declanşat această vigilenţă festivistă. În mod sigur, nu statisticile. Consultate la vreme de regizorii şi heralzii antirasismului, ele ar fi arătat că 100% dintre infractorii care au orbitat în jurul Cupei Mondiale au fost negri şi că 100% dintre personajele din genericele TV care au deschis şi au închis meciurile au provenit din acelaşi bazin pigmentar. Prin urmare, preocuparea pentru antirasism ca urgenţă planetară trebuie căutată altundeva. Unde? În liturghiile corectitudinii politice, unde valoarea se apreciază în funcţie de cromatica epidermei, nu de merit, valoare sau talent. Citeste mai departe »

Acum câteva zile a sosit la redacție un zvon care ne-a bucurat și nu ne-a surprins deloc, întrucât eram siguri că la un moment dat se va petrece și această ruptură. Este vorba de ruptura produsă între „filiala” Noii Drepte din Basarabia și Noua Dreaptă București. Spun că nu ne-a surprins deloc această ruptura pentru că având ocazia să îi cunoaștem pe camarazii din ND Basarabia, ne-am dat seama de simțămintele lor și de arzătoarea lor dorință de a merge pe linia lăsată de Căpitan, linie naționalistă și pur creștină. Eram siguri că ruptura se va produce tocmai acestei discrepanțe de gândire și simțire intre ND Basarabia și „șefii lor” de la București. Citeste mai departe »

De 20 de ani, în România nu s-a născut nici un reprezentant de seamă pentru a veni în contrapondere cu clasa ce domină prin hoție și jaf, prin șantaj și amenințări, prin bătaie de joc și totală ură față de cetățean și față de integritatea națională. Toate grupurile, organizațiile, fundațiile și asociațiile create pentru apărarea conștiinței naționale ori sunt false si urmaresc doar captarea oamenilor cu mare capacitate de a face ceva concret pentru a-i ține în letargie prin acțiuni prostești și nerelevante, fie atunci când chiar s-au născut din dorință vie și din dragoste de neam, au deviat datorită neatenției la alegerea oamenilor, astfel pătrunzând în cadrul lor tot felul de indivizi certați cu bunul simț și fără niciun Dumnezeu. Citeste mai departe »

Înfruntând prigoane, umilințe, schingiuiri și trădări, au existat momente în care legionarii nu au mai putut îndura. Astfel, din disperare au apărut Nicadorii, cei ce l-au pedepsit pe I.G. Duca, primul-ministru ce după ce acesta a ordonat interzicerea Legiunii și după arestările ce s-au soldat cu sute de schingiuiți și 17 morți din rândul legionarilor, unii îngropați chiar de vii. Într-o țară cu probleme economice, Duca împroprietărește jumătate de milion de evrei și peste toate își bate joc de armânii veniți din Macedonia la frații lor romani, datorită prigoanei grecești. Frații de sânge sunt batjocoriți, lăsați să moară de foame în trenuri iar evreii, cei ce răspândeau virusul comunist, erau tratați regeste într-o guvernare criminală. Astfel, Nicolae Constantinescu, Ion Caranica și Doru Belimace, nu din dorința de a ucide ci din disperarea prigonitului își sacrifică conștient sufletele prin asasinarea-exemplu a lui I.G. Duca, pe peronul gării din Sinaia. Citeste mai departe »

Campania “Adevărata Românie” declanşată de România Vorbeşte anul trecut nu le-a căzut deloc bine “Noilor Golani”. Cel puţin debutul campaniei nu a fost pe placul lui George Simion şi compania. Convinşi că ei sunt singurii şi adevăraţii promotori ai realizării UNIRII dintre România şi Basarabia, “apoliticii anticomunişti” (n.r. – definiţia le aparţine oamenilor conduşi de George Simion) au avut tot felul de reacţii cel puţin ciudate la adresa campaniei declanşate de noi, de la critici, până la încercări de a face cât mai puţin vizibile abţibildurile noastre. Cu toate acestea, în timp, “Adevărata Românie”, a devenit un exemplu de urmat pentru “Noii Golani”. Citeste mai departe »

Bazele Mișcării Legionare se pun încă din timpul luptelor studențești împotriva curentului comunist promovat de studenții evrei în universitățile din țară. În acest fel, luptând contra ateismului și a pericolelor ce veneau odată cu fenomenul comunist, studenții romani din întreaga țară se ridica împotriva evreimii comuniste ce acaparase centrele universitare. Numerus Clausus era țelul studențimii romanești. Aceasta condiție impunea distribuirea locurilor din facultăți după originea etnica în funcție de procentajul etniei în cadrul populației României. Astfel evreii nu mai puteau depăși numeric pe românii din universități, oprind astfel expansiunea fenomenului comunist. Citeste mai departe »

Sistemului îi e frică de popor. Adică, de noi. Latenţi, anesteziaţi, amnezici, puţini, aşa cum suntem, dar celor care ne-au condus/ne conduc, le este tare teamă de noi…

Cum aşa? E întrebarea care-ţi vine în cap citind rândurile de mai sus. Manelele sunt (încă) la putere, prostia şi ignoranţa domină opinia publică şi mass-media, iar acţiunile civice ale populaţiei sunt cvasi inexistente. Am spus cvasi pentru că există “noii” golani. Citeste mai departe »

George Roncea – 20 de ani de mineride(voxNews) from Apologeticum.wordpress.com on Vimeo.

Plâng bătrânii în spitale și copiii în școli murdare… România este o ţară în colaps. Bine, asta nu e nici o noutate, dar rezultatele a 20 de ani de mancurtizare se văd azi mai clar ca niciodată.

Deşi tensiunea în rândul oamenilor este foarte mare, din cauza dezastrului şi stării de înstrăinare pe care o resimt, populaţia nu se răscoală, nu iese în stradă, practic, se uită la televizor. Cum se explică? Păi foarte simplu. Oamenii nu ies în strada pentru că nu știu cum să o facă şi mai ales nu au pentru cine să o facă! Citeste mai departe »

Pe 9 mai 1877 primul ministru al României, Mihail Kogalniceanu, declara că suntem “dezlegaţi de legăturile noastre cu Înaltă Poartă şi prin urmare suntem independenţi, suntem naţiune de şine stătătoare”, iar pe 10 mai 1877 Regele României Carol I proclama Independența Țării.

10 mai fiind și Ziua Regelui, odată cu venirea regimului comunist, Independența a fost serbată pe 9 mai, ziua când primul ministru declara că suntem o Națiune de sine stătătoare, dată ce rămâne ca oficială.

Oare? Pe 9 mai 2010,în România se serbează ziua Europei și ziua victoriei sovietice.
Concerte,sarmale și vin gratis, porumbei eliberați să zboare deasupra Bucureștiului… toate acestea, pe 9 mai, dar nu în memoria celor ce au murit pentru Independența acestei Țări, ci pentru că e ziua Europei. La tv este alocat mult spațiu pentru evenimentele de la Moscova, ziua victoriei sovietice, ample desfășurări de forțe. Nimic însă despre Generalul Alexandru Cernat, despre Colonelul Mihail Cerchez, sau despre cei 130 de mii de Români, strămoșii noștri, ce au luptat pentru suveranitatea și Independența noastră.

Concluzia mea firească este ca nu mai suntem independenți, fiind obligați să sărbătorim victoriile și sărbătorile stăpânului nostru.

Trebuie iar să curgă sânge la o altă Plevnă sau la o altă Griviță pentru a fi iar mândrii, pentru a fi iar suverani și independenți, pentru a putea vorbi de la egal la egal cu oricine de pe continentul european și din această lume? Sau Strămoșii noștri au murit degeaba și atunci nu îi merităm?

Scrisoarea studentilor si a cadrelor didactice de la istorie adresata presedintelui si parlamentului, cu privire la noua lege a invatamantului, o lege care printre alte mari nerozii, scoate istoria din programa.

Pledoarie pentru viitor

Domnule Preşedinte,
Doamnelor şi domnilor membri ai Parlamentului României,

Vă adresăm această scrisoare în calitatea pe care o aveţi, de depozitari ai încrederii oferite de societatea românească prin votul care v-a fost acordat. În spaţiul public s-a extins progresiv, în ultimii douăzeci de ani, un discurs care tinde să diminueze şi să marginalizeze în conştiinţa publică importanţa trecutului societăţii româneşti.

Departe de a contesta dreptul la liberă gândire şi expresie, noi înşine fiind membri ai unui corp profesional ce îşi fondează existenţa pe gândirea critică, atragem aici atenţia asupra riscurilor pe care le prezintă devalorizarea studierii sistematice şi a cunoaşterii istoriei naţionale, precum şi a istoriei în general. Punctul de vedere pe care îl susținem nu este unul politic şi partizan, diversitatea afilierilor noastre în acest sens fiind evidentă, nu este nici unul naţionalist, ci izvorăşte din perspectiva pe care ne-o oferă profesiunea şi din datoria pe care o avem ca intelectuali și cetățeni.

România contemporană traversează o criză de identitate care o împiedică să-şi definească obiectivele şi să atingă un minim consens necesar oricărui progres. Lipsa de echilibru a ideologiei oficiale comuniste în tratarea istoriei a fost urmată, după 1990, în discursul public, de un exces simetric în sensul erodării oricărui simţ al încrederii în sine, în valorile şi modelele pe care le-ar putea avea poporul nostru.

Suntem alarmaţi de faptul că această viziune riscă să fie favorizată prin diminuarea constantă a rolului istoriei în educaţia generaţiei tinere, sugerată de unele poziţii mai mult sau mai puţin oficiale venite din partea unor reprezentanți ai Ministerului Învăţământului. Nu este vorba numai despre posibila reducere a numărului de ore dedicat disciplinei, dar şi de dispariţia acesteia din examenele care încheie ciclurile de învăţământ. Vă invităm să reflectaţi alături de noi la importanţa pe care o au studiile istorice: departe de a fi nepractice, acestea sunt o sursă de coeziune socială, oferă repere morale şi identitare în absenţa cărora nici o societate nu poate avansa. Pentru viitorul României, inclusiv în contextul european în care, pe bună dreptate, considerăm că se află destinul nostru, apărarea acestor repere este una dintre îndatorile pe care trebuie să le asumăm noi ca intelectuali şi profesionişi şi dumneavoastră ca lideri şi responsabili politici.

Toate momentele importante ale fondării statului modern, toate deciziile hotărâtoare care au făcut România să progreseze în ultimii două sute de ani s-au bazat, la fel ca în cazul oricărei alte naţiuni, pe conştiinţa istorică, pe credinţa în dreptul nostru de a avea un destin. Oricare ar fi proiectele pe care le propuneţi societăţii româneşti astăzi, ele nu pot porni de la ignorarea acestui trecut, cu toate momentele sale, constructive sau controversate. Proiectarea viitorului cere solidaritate socială, or tocmai aceasta nu se poate obţine prin erodarea valorilor pe care le avem în comun.

Abandonarea educaţiei istorice, diminuarea rolului său în şcoală, va conduce la adâncirea crizei valorilor, cu efecte auto-distructive. Nici una dintre naţiunile membre ale Uniunii Europene nu a ales o asemenea cale şi nu a abdicat de la valorile sale definitorii, ci a căutat modalităţi de a le asocia identităţii europene aflată astăzi în plină construcţie. Documentele europene 94/C229/01 şi 2006/962/EU consideră studierea istoriei naţionale, europene şi universale în şcoală ca element fundamental pentru constituirea solidarităţii europene, cu un rol esenţial în formarea competenţelor civice ale cetăţenilor uniunii (una dintre cele 8 competenţe–cheie caracteristice educaţiei durabile). Două recomandări ale Consiliului Europei, 1283/1996 şi 15/2001 sunt dedicate numai predării istoriei în şcoală în secolul XXI.

Noi, semnatarii acestei scrisori, precum şi dumneavoastră, destinatarii săi, aparţinem unor generaţii variate. Unii dintre noi am fost martorii unor schimbări radicale de regim politic, ai unor evoluţii dramatice ale lumii, care ne semnalează valoarea formatoare pe care o are studiul istoriei într-o societate cuprinsă de globalizare. Înţelegerea mecanismelor schimbării şi a diversităţii culturale reprezintă un instrument util şi o resursă indispensabilă pentru cei care, putem anticipa, vor trăi în deceniile viitoare transformări accelerate şi frecvente ale realităţii.

Pledoaria noastră nu este una în favoarea trecutului, ci în favoarea utilizării înţelepte a trecutului pentru câştigarea dreptului la viitor. Acesta a fost dintotdeauna rolul principal al studierii istoriei, iar o simplă privire asupra sistemelor de educaţie în ţări pe care le admirăm, din Europa sau din afara sa, ne arată că rolul ei nu s-a epuizat, ci este permanent revalorizat. Vă adresăm această scrisoare având încredere în dorinţa dumneavoastră de a face alegerile cele mai bune pentru societatea românească. Nu există viitor fără solidaritate şi identitate, iar identitatea unei naţiuni nu poate fi construită fără cele trei repere fundamentale din care se compune: istoria, limba şi cultura. Diminuarea statutului lor în şcoală nu va conduce la un învăţământ care să ne reconstruiască societatea, ci la unul care să-i adâncească alienarea şi confuzia.