ROMÂNIA VORBEȘTEŢara aceasta piere din lipsă de oameni, nu din lipsă de programe! (C.Z.Codreanu)

Răsai asupra mea

Răsai asupra mea, lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;
O, maică sfântă, pururea fecioară,
în noaptea gândurilor mele vină!

Speranţa mea tu n-o lăsa să moară,
Deşi al meu e un noian de vină;
Privirea ta de milă caldă, plină,
îndurătoare-asupra mea coboară.

Străin de toţi, pierdut în suferinţa
Adâncă a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie,

Dă-mi tinereţea mea, redă-mi credinţa
Si reapari din cerul tău de stele
Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie!

Rugăciune

Crăiasă alegându-te,
Îngenunchem rugându-te,
Înalţă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi ado­rată
Asupră-ne coboară,
O, maică prea curată
Şi pururea fecioară,
Marie!

Noi, ce din mila sfântu­lui
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noas­tre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, maică prea curată
Şi pururea fecioară,
Marie!

Mihai Eminescu

După prigoane crâncene, după crime oribile împotriva legionarilor, aceștia înțeleg scopul sacrificiilor. Poate cea mai răsunătoare la acea vreme este cea a lui Ionel Moța și a lui Vasile Marin care împreună cu o echipa legionară pleacă spre Spania însângerata de război civil, pentru a lupta în trupele naționaliste împotriva celor care, după cum spunea Moța, trăgeau cu mitraliera în obrazul Lui Hristos.

Netemători de moarte, pe câmpia de la Majadahonda, cad în luptă primi doi mari martiri ai Lui Hristos și ai Legiunii. Citeste mai departe »

Înainte de a fi o organizație politică, Legiunea, în viziunea ctitorului ei, este mai întâi o școală. Înțelegând nevoia acută de oameni de calitate, Căpitanul strânge în jurul sau și educă o adevărată elită a țării. În jurul lui se strâng încet-încet cei mai buni oameni ce doresc stârpirea politicianismului, a minciunii, a dezonoarei și a hoției. În Legiune, organizație foarte strictă, omul trebuia să devina altul, un erou, un om care să înțeleagă că idealul sfânt legionar se obține prin sacrificiu. Citeste mai departe »

„Legiunea este o organizație întemeiată pe ordine și disciplină.
Legiunea e călăuzită de un naționalism curat, izvorât din nemărginita dragoste de Neam și Tară.
Legiunea vrea să trezească la luptă toate energiile creatoare ale Neamului.
Legiunea apără altarele Bisericii pe care dușmanii vor să ni le dărâme.
Legiunea îngenunche înaintea crucilor vitejilor și mucenicilor Neamului.
Legiunea stă scut neclintit în jurul Tronului, din care voevozi și regi s’au jerfit pentru apărarea și înăltarea Patriei.
Legiunea vrea să clădească din suflete tari și brațe vânjoase o Tară puternică, o Românie nouă.”
Corneliu Zelea Codreanu – Cărticica Sefului de Cuib

83 de ani se împlinesc de când Corneliu Zelea Codreanu infinita Legiunea Arhanghelului Mihail. După ani de lupta studențească, luptă ce a avut ca scop principal combaterea curentului comunist din universități și din întreaga țară, conducătorul mișcărilor studențești naționaliste părăsește L.A.N.C. și pe profesorul A.C.Cuza pentru a crea cel mai frumos fenomen social din istoria neamului românesc. Ghidați de credința în Dumnezeu, de iubire de neam și țară, de onoare și responsabilitate, legionarii încep sa își facă simțită prezența din ce în ce mai puternic în societatea românească și mai apoi și în politică, dar urmau să sfârșească sacrificați pentru idealurile lor național-creștine, sub trei regimuri criminale. Conduși de spuma intelectualității românești de la acea vreme, sub ordinele lui Corneliu Zelea Codreanu, acea minte strălucită pe care o respectau profesori mari ai țării, legionarii își propun să clădească o țară nouă, o țară clădită pe credință, din cărămizile onoarei și tencuită cu sânge legionar. Citeste mai departe »

Articol nepublicat, scos dintr’un fund de sãltar. Poartã data de 22 Mai 1929. Il public acum, deoarece mã simt si astãzi tot atât de legat de mãnunchiul de gânduri cuprinse în aceste pagini (scrise, poate, cu o oarecare stângãcie, fiind mãrturisiri prea subiective). Il mai public si în semn de dragoste pentru trei scumpi camarazi ai nostri, cari au simtit mai mult decât noi toti durerile desrãdãcinãrii din propria ta viatã, spre a te da unui destin înãltãtoar dar cumplit. (Ion Mota)

Mã întreb: oare sub ce zodie e sortit a se naste (sufleteste) si a trãi, legionarul? Ursitoarele acestei renasteri sufletesti în duh legionar, ce soartã vor fi frebuit sã hãrãzeascã celui care a pornit astfel pe calea aceasta nouã, unde cea dintâi datorie este uitarea de sine si dãruirea totalã pentru rãscumpãrarea unui mai bun destin românesc? Citeste mai departe »

(Sursa: Mr Liviu Andrei – Youtube)

Mulțumită rugăciunilor credincioșilor, starea Părintelui Justin este mult mai bună. Astăzi, 7 Aprilie 2010, este deja a doua zi când nu mai are oscilații de temperatură și medicii confirmă că reacționează foarte bine la medicația pe care i-au prescris-o. Cu ajutorul lui Dumnezeu, în câteva zile Părintele Justin se va întoarce din nou acasă, așa cum a promis. Textul de mai jos este alcătuit de părinții din mânăstire pen-tru credincioșii care întreabă ce poate face fiecare din noi pentru a ajuta în situația de față.

Iubiți ucenici ai Părintelui Justin Pârvu,
Cu toții suntem îngrijorați de starea sănătății Părintelui nostru iubit. Știm că sunt multe persoane în întreaga țară sau în afara granițelor care ar vrea să facă ceva să-l ajute. S-ar cuveni deci să facem și noi o mică jertfă pentru dânsul așa cum și el o viață întreagă s-a jertfit pentru neamul nostru românesc și pentru fiecare dintre noi în parte.

Credem cu toată convingerea în cuvintele Mântuitorului redate de Sfântul Apostol și Evanghelist Matei în cap. 18: Daca doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privința unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de la Tatăl Meu, Care este în ceruri. Că unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor (Matei 18, 19–20).

Pentru aceea să ne învoim și noi să facem o mică rugăciune cu toții pentru sănătatea sufletească și tru-peasca a Părintelui nostru Justin. Să ne întâlnim cu toții în rugăciune, indiferent de locul unde ne aflăm și să cerem mila lui Dumnezeu. Întâlnirea aceasta, în duh, ne-am gândit să o facem în fiecare zi la ora 2100(ora Bucureștiului), citind primul Paraclis al Maicii Domnului, iar la sfârșit sa adăugăm și rugăciunea de înțelegere de mai jos:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Tu ai spus cu preacinstitele Tale buze: Dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privința unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri. Ca unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor. Neschimbate sunt cuvintele Tale, Doamne, fără de margini ești în iubirea Ta față de oameni, iar milostivirea Ta nu are sfârșit.

Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinților, Bunule, nu trece cu vederea rugăciunile robilor Tăi, pe care după porunca Ta le facem pentru Părintele Justin, ci le plinește pe ele, dăruindu-i sănătate, mântuire și îndelungare de zile.

Iar cine vrea să mai adauge și alte rugăciuni să nu pregete. Fiecare să se roage după puterea și dragostea sa, și după timpul ce-l are la dispoziție: unul 5 minute, altul 15, altul o ora, iar altul chiar și un minut.

Obștea Mânăstirii Petru Voda,
Miercurea Luminată, 7 aprilie 2010

Doamna Aspazia Otel despre Sfintele Pasti in inchisori
Încărcat de VRTV. – Watch feature films and entire TV shows.

Este vorba de afirmaţii de genul: “Normal ca îi respect pe ăia batrâni, care au facut puşcărie”. Nu cred că e cazul sa discutăm acum de fenomenul “respectului” la nivel general, despre cum toată lumea respectă pe toată lumea, si e respectată de toată lumea, dar la nivel verbal si atât.

Vorbim doar de afirmaţii ca cea de mai sus, si care sunt făcute atunci când vrem sa ne legitimam o opinie, invocand greutatea unor idei sau personaje validate de trecerea timpului. In mediul naţionalist, cand se pune problema respectării unei linii de luptă, sa zicem, legionară, inevitabil, apare o asemenea declaratie. Mai pe scurt, înseamnă cam asa: “Eu merg pe drumul drept, chiar dacă o mai cotesc dupa cum mă taie capul.” E folosită de oameni care, deşi blamează sistemul de gândire individualist, îi cad in plasă încântaţi, justificându-şi viciile spunând ca “asa sunt ei”. Sunt oameni care vorbesc de educatia legionară, de stilul de luptă legionar, dar ajung sa confunde verdele cămăşii cu verdele diferitor frunze, sau care înlocuiesc dusmanul real, colosal şi, deci, înspăimântător, cu unul mai convenabil, reprezentat de facţiuni anonime, periculoase mai curând pentru stocurile de alcool ale barurilor de pretutindeni, decat pentru Naţiunea Română.

Am zice ca asemenea exemplare sunt rare, sau nereprezentative, însă greşim. Odată, pentru că mare parte din lumea ” de dreapta” aşa se comportă si gândeşte, şi, mai grav, este acceptată chiar ca model si lider de opinie, pentru ca afirmaţia de care vorbim rezonează adânc si, indirect, implică o frază nespusă: “eu îi respect pe ăia batrâni, deci sunt bun, daca mă contrazici, înseamnă ca tu nu îi respecti, deci eşti rău”. Si, în al doilea rând, pentru că aceştia sunt cei sinceri, sau cei pe care îi ia gura pe dinainte, si vorbesc ceea ce gândesc. E o prostie izvorâtă din sentimentul ca dacă nu se fac auziti, nu există. Noi, restul, acceptam însă acelaşi stil de a gândi, trecem peste reguli, doar că o facem tacit.

Ceea ce vreau sa spun, in definitiv, e ca, DA, cu toţii facem bine ca îi respectăm pe bătrânii care au suferit in puşcărie pentru Dumnezeu si Neam.. Doar că… respectul nostru valorează ceva? Nu doar in ochii bătrânilor eroi, ci în ochii oricui. Ce am realizat pâna acum, pe linia de luptă pe care spunem că am adoptat-o., si care nu se limitează la “actiuni”, ci se răsfrânge in toate aspectele vieţilor noastre? Să nu ne amăgim, răspunsul e NIMIC! Şi poate că un “zero” al realizărilor ne-ar da dreptul sa îi respectăm, de la nivelul unor copii care abia acum păşesc in viaţă si in luptă, având în faţă modelul luminos al eroilor lor.

Problema e că mulţi nu mai suntem copii, suntem oameni in toată firea, şi nu doar că nu mergem pe linia de luptă aleasă şi inteleasa ca fel de a fi, ci mai şi strâmbăm acest cod. Poate că şi Codreanu ar fi fumat diverse… dacă ar fi avut. Si Codreanu s-ar fi îmbătat o data, de doua ori pe săptămână (zi?), daca avea o viaţă aşa grea ca mine, sau dacă era un suflet neinţeles (ca mine). Plus că timpurile şi obiceiurile s-au schimbat, dar noi tot pentru aia luptăm, si nu contează ce facem in timpul liber, dacă suntem acolo când trebuie… niţel buimaci, ameţiţi, dar acolo.

Să fim brutali, dar sinceri: lupta, oricare ar fi ea, presupune abnegaţie. Adică timpul liber, petrecut nu in folosul, ci spre desfătarea noastra, nu există. “Timpul liber e cea mai mare invenţie a diavolului”, spunea părintele Arsenie Papacioc. Cred in omul nou? Omul nou, in viziunea Căpitanului, spune Cioran, era un dac împlinit in sens creştin. Adică nu era nimic nou in fond, ci valorile tradiţionale erau sterse de praf si repuse la loc de cinste. Schimbarea timpurilor nu are nimic de-a face cu legile morale pe care sustinem că le apărăm. Iar acestea nu se apără pentru a fi asezate la muzeu, ci în ideea de a le putea trăi in mod real, adică invers decât suntem îndemnaţi sa o facem.

Câtă vreme una spunem, alta facem, am o singură întrebare: cu ce drept îi respectăm “pe ăia bătrâni”, pe Corneliu Zelea Codreanu, pe eroii de la Maraşeşti şi pe toţi voievozii si martirii Neamului?

Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș

str. Miko Imre, nr. 2, mun. SF. GHEORGHE, jud. COVASNA, tel./fax: 0267.313534 email: cohara_ro@yahoo.com
www.forumharghitacovasna.ro

FRAȚI ROMÂNI din județele Covasna, Harghita și Mureș!

Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș, vă cheamă să lăsaţi pentru o zi grijile voastre acasă și să veniţi la Topliţa, sâmbătă, 20 martie 2010! Veniţi să ne alăturăm glasurile spre a le spune diriguitorilor ţării că în judeţele Covasna, Harghita și Mureș, trăim peste 400.000 de români! Suntem urmasii celor care secole de-a rândul au înfruntat ,,cele mai crâncene mijloace cu scopul de a ne desfiinţa și maghiariza”, cum a afirmat cel ce a fost întâiul patriarh al României, Miron Cristea, fiu al Topliţei Române.

Asemenea mijloace, sub o altă formă, sunt folosite și astăzi împotriva identităţii și dăinuirii noastre. Iar acestea se petrec după mai bine de nouă decenii de la Marea Unire de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, când Transilvana noastră străbună s-a unit cu România! Asa cum a hotărât Adunarea reprezentanţilor românilor din judeţele Covasna, Harghita și Mureș, din 28 octombrie 2006 de la Izvorul Mureșului, și de această dată, dorim să ne exprimăm îngrijorarea pentru continuarea acţiunilor anticonstituţionale ale unor lideri politici și civici maghiari, ce urmăresc enclavizarea acestei zone, prin înfăptuirea autonomiei teritoriale pe criterii etnice a asa-zisului „ţinut secuiesc”, și să solicităm autorităţilor statului: Parlamentului României, Presedinţiei, Guvernului, precum și întregii societăţi românesti, Patriarhiei, Academiei, mass-media, societăţii civile – să ia atitudine și să-si exprime, public și neechivoc, o poziţie transantă referitor la acţiunile iredentiste, revizioniste și separatiste, care atentează făţis la unitatea și suveranitatea statului și naţiunii române.

Prin glasul autorizat al reprezentanţilor românilor din cele trei judeţe, dorim să tragem un nou semnal izvorât din îngrijorarea românilor aici trăitori și direct afectaţi, faţă de recenta adoptare tacită, în Senatul României, a legii promovate de UDMR cu privire la regionalizarea României, lege prin care se doreste refacerea formulei staliniste, de tristă amintire, a Regiunii Autonome Maghiare, și a regiunii de nord-est a Transilvaniei ruptă din trupul ţării, prin Dictatul de la Viena, de repunerea pe tapet a adoptării în Camera Deputaţilor a proiectului de Lege privind statutul minorităţilor naţionale, prin care se urmăreste legiferarea bazei autonomiei teritoriale pe criterii etnice și sforţarea proclamării limbii maghiare ca limbă oficială în asa – zisul „ţinut secuiesc” și apoi în toată Transilvania, și nu în ultimul rând, de continuarea acţiunilor de discriminare și deznaţionalizare a românilor din Arcul Intracarpatic.

Vom cere ca în perspectiva reorganizării regiunilor de dezvoltare social-economică a ţării, în concordanţă cu cerinţele Uniunii Europene, în configurarea acestora să nu prevaleze criteriuletnic, care s-a dovedit generator de disfuncţionalităţi, discriminări și subdezvoltare și nicidecum dezvoltarea armonioasă și echilibrată a României. Vom cere răspicat să fie respectat statutului limbii române ca limbă oficială în activitatea instituţiilor administraţiei publice locale. Vom reînnoi propunerile noastre de stabilire prin lege a unor garanţii în procesul de descentralizare, care să evite abuzurile și discriminările românilor numeric minoritari de către autorităţile locale, precum și cele privind asigurarea cadrului legal de reprezentare a populaţiei românesti din zonă, în structurile decizionale legislative și administrative locale și centrale. Îi vom chema din nou pe concetăţenii de etnie maghiară la conlucrare, considerând că singura soluţie de convieţuire este buna înţelegere, bazată pe respectul reciproc, în spiritul valorilor crestine și europene, și nu separatismul și enclavizarea. România a dovedit că este și rămâne patria comună a tuturor fiilor ei, pe care îi ocroteste deopotrivă, indiferent de etnia, naţionalitatea ori confesiunea lor, modelul interetnic românesc fiind apreciat pe plan internaţional.

Le vom reaminti tuturor românilor că toate aceste probleme cu care ne confruntăm aici, nu sunt doar ale românilor din aceste judeţe, ci ele vizează fiinţa naţională și reprezintă o problemă vitală a întregii ţări, a cărei rezolvare presupune exprimarea solidarităţii tuturor românilor, din ţară și din străinătate.

De aceea vă chemăm, fraţi români din Covasna, Harghita și Mureș, să veniţi sâmbătă, 20 martie 2010 la Topliţa Română, să vă exercitaţi drepturile constituţionale și să ne unim glasurile pentru apărarea drepturilor noastre, dar și pentru apărarea unităţii și integrităţii României, pentru ca pruncii nostri să aibă un viitor, aici, în vatra strămosească.

Sf. Gheorghe – Miercurea-Ciuc – Tg. Mureș,

6 martie 2010