ROMÂNIA VORBEȘTEŢara aceasta piere din lipsă de oameni, nu din lipsă de programe! (C.Z.Codreanu)

Răsai asupra mea

Răsai asupra mea, lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;
O, maică sfântă, pururea fecioară,
în noaptea gândurilor mele vină!

Speranţa mea tu n-o lăsa să moară,
Deşi al meu e un noian de vină;
Privirea ta de milă caldă, plină,
îndurătoare-asupra mea coboară.

Străin de toţi, pierdut în suferinţa
Adâncă a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie,

Dă-mi tinereţea mea, redă-mi credinţa
Si reapari din cerul tău de stele
Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie!

Rugăciune

Crăiasă alegându-te,
Îngenunchem rugându-te,
Înalţă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi ado­rată
Asupră-ne coboară,
O, maică prea curată
Şi pururea fecioară,
Marie!

Noi, ce din mila sfântu­lui
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noas­tre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, maică prea curată
Şi pururea fecioară,
Marie!

Mihai Eminescu

Noi, cei din redacţia România Vorbeşte, precum şi toţi cei care ne susţin ideile şi dezideratele, dorim să răspundem domnului Laszlo Tokes, care a incitat public minoritatea maghiară la răzmeriţă contra organizării statale a poporului care o găzduieşte cu multă toleranţă de multe secole.

Noi, ca orice români de bună credinţă, considerăm grave şi extrem de periculoase declaraţiile acestui individ care de multi ani propovăduieşte dezbinarea între maghiari si români. De asemenea, afirmăm clar şi răspicat că este inadmisibilă comparaţia dintre aşa zisul Ţinut Secuiesc şi situatia provinciei sârbe Kosovo, mai ales că acolo, de-a lungul istoriei, cele două populaţii au folosit epurarea etnică drept modalitate de a-şi impune supremaţia în zona. Citeste mai departe »

După prigoane crâncene, după crime oribile împotriva legionarilor, aceștia înțeleg scopul sacrificiilor. Poate cea mai răsunătoare la acea vreme este cea a lui Ionel Moța și a lui Vasile Marin care împreună cu o echipa legionară pleacă spre Spania însângerata de război civil, pentru a lupta în trupele naționaliste împotriva celor care, după cum spunea Moța, trăgeau cu mitraliera în obrazul Lui Hristos.

Netemători de moarte, pe câmpia de la Majadahonda, cad în luptă primi doi mari martiri ai Lui Hristos și ai Legiunii. Citeste mai departe »

De 20 de ani, în România nu s-a născut nici un reprezentant de seamă pentru a veni în contrapondere cu clasa ce domină prin hoție și jaf, prin șantaj și amenințări, prin bătaie de joc și totală ură față de cetățean și față de integritatea națională. Toate grupurile, organizațiile, fundațiile și asociațiile create pentru apărarea conștiinței naționale ori sunt false si urmaresc doar captarea oamenilor cu mare capacitate de a face ceva concret pentru a-i ține în letargie prin acțiuni prostești și nerelevante, fie atunci când chiar s-au născut din dorință vie și din dragoste de neam, au deviat datorită neatenției la alegerea oamenilor, astfel pătrunzând în cadrul lor tot felul de indivizi certați cu bunul simț și fără niciun Dumnezeu. Citeste mai departe »

Înainte de a fi o organizație politică, Legiunea, în viziunea ctitorului ei, este mai întâi o școală. Înțelegând nevoia acută de oameni de calitate, Căpitanul strânge în jurul sau și educă o adevărată elită a țării. În jurul lui se strâng încet-încet cei mai buni oameni ce doresc stârpirea politicianismului, a minciunii, a dezonoarei și a hoției. În Legiune, organizație foarte strictă, omul trebuia să devina altul, un erou, un om care să înțeleagă că idealul sfânt legionar se obține prin sacrificiu. Citeste mai departe »

„Legiunea este o organizație întemeiată pe ordine și disciplină.
Legiunea e călăuzită de un naționalism curat, izvorât din nemărginita dragoste de Neam și Tară.
Legiunea vrea să trezească la luptă toate energiile creatoare ale Neamului.
Legiunea apără altarele Bisericii pe care dușmanii vor să ni le dărâme.
Legiunea îngenunche înaintea crucilor vitejilor și mucenicilor Neamului.
Legiunea stă scut neclintit în jurul Tronului, din care voevozi și regi s’au jerfit pentru apărarea și înăltarea Patriei.
Legiunea vrea să clădească din suflete tari și brațe vânjoase o Tară puternică, o Românie nouă.”
Corneliu Zelea Codreanu – Cărticica Sefului de Cuib

83 de ani se împlinesc de când Corneliu Zelea Codreanu infinita Legiunea Arhanghelului Mihail. După ani de lupta studențească, luptă ce a avut ca scop principal combaterea curentului comunist din universități și din întreaga țară, conducătorul mișcărilor studențești naționaliste părăsește L.A.N.C. și pe profesorul A.C.Cuza pentru a crea cel mai frumos fenomen social din istoria neamului românesc. Ghidați de credința în Dumnezeu, de iubire de neam și țară, de onoare și responsabilitate, legionarii încep sa își facă simțită prezența din ce în ce mai puternic în societatea românească și mai apoi și în politică, dar urmau să sfârșească sacrificați pentru idealurile lor național-creștine, sub trei regimuri criminale. Conduși de spuma intelectualității românești de la acea vreme, sub ordinele lui Corneliu Zelea Codreanu, acea minte strălucită pe care o respectau profesori mari ai țării, legionarii își propun să clădească o țară nouă, o țară clădită pe credință, din cărămizile onoarei și tencuită cu sânge legionar. Citeste mai departe »

Astăzi 22 iunie 2010, se împlinesc 69 de ani de la ordinul Mareşalului Ion Antonescu prin care trupele Armatei Române au trecut Prutul pentru a “reîmplini codrii voievodali ai Basarabiei” la patria mumă.

Dorind să arătăm că servim interesul naţional înainte de toate, amintim de acest ultim act de curaj şi demnitate al poporului roman prin care a arătat că e în stare să lupte cu arma-n mână pentru ce este al său. Citeste mai departe »

Plâng bătrânii în spitale și copiii în școli murdare… România este o ţară în colaps. Bine, asta nu e nici o noutate, dar rezultatele a 20 de ani de mancurtizare se văd azi mai clar ca niciodată.

Deşi tensiunea în rândul oamenilor este foarte mare, din cauza dezastrului şi stării de înstrăinare pe care o resimt, populaţia nu se răscoală, nu iese în stradă, practic, se uită la televizor. Cum se explică? Păi foarte simplu. Oamenii nu ies în strada pentru că nu știu cum să o facă şi mai ales nu au pentru cine să o facă! Citeste mai departe »

Articol nepublicat, scos dintr’un fund de sãltar. Poartã data de 22 Mai 1929. Il public acum, deoarece mã simt si astãzi tot atât de legat de mãnunchiul de gânduri cuprinse în aceste pagini (scrise, poate, cu o oarecare stângãcie, fiind mãrturisiri prea subiective). Il mai public si în semn de dragoste pentru trei scumpi camarazi ai nostri, cari au simtit mai mult decât noi toti durerile desrãdãcinãrii din propria ta viatã, spre a te da unui destin înãltãtoar dar cumplit. (Ion Mota)

Mã întreb: oare sub ce zodie e sortit a se naste (sufleteste) si a trãi, legionarul? Ursitoarele acestei renasteri sufletesti în duh legionar, ce soartã vor fi frebuit sã hãrãzeascã celui care a pornit astfel pe calea aceasta nouã, unde cea dintâi datorie este uitarea de sine si dãruirea totalã pentru rãscumpãrarea unui mai bun destin românesc? Citeste mai departe »

Pe 9 mai 1877 primul ministru al României, Mihail Kogalniceanu, declara că suntem “dezlegaţi de legăturile noastre cu Înaltă Poartă şi prin urmare suntem independenţi, suntem naţiune de şine stătătoare”, iar pe 10 mai 1877 Regele României Carol I proclama Independența Țării.

10 mai fiind și Ziua Regelui, odată cu venirea regimului comunist, Independența a fost serbată pe 9 mai, ziua când primul ministru declara că suntem o Națiune de sine stătătoare, dată ce rămâne ca oficială.

Oare? Pe 9 mai 2010,în România se serbează ziua Europei și ziua victoriei sovietice.
Concerte,sarmale și vin gratis, porumbei eliberați să zboare deasupra Bucureștiului… toate acestea, pe 9 mai, dar nu în memoria celor ce au murit pentru Independența acestei Țări, ci pentru că e ziua Europei. La tv este alocat mult spațiu pentru evenimentele de la Moscova, ziua victoriei sovietice, ample desfășurări de forțe. Nimic însă despre Generalul Alexandru Cernat, despre Colonelul Mihail Cerchez, sau despre cei 130 de mii de Români, strămoșii noștri, ce au luptat pentru suveranitatea și Independența noastră.

Concluzia mea firească este ca nu mai suntem independenți, fiind obligați să sărbătorim victoriile și sărbătorile stăpânului nostru.

Trebuie iar să curgă sânge la o altă Plevnă sau la o altă Griviță pentru a fi iar mândrii, pentru a fi iar suverani și independenți, pentru a putea vorbi de la egal la egal cu oricine de pe continentul european și din această lume? Sau Strămoșii noștri au murit degeaba și atunci nu îi merităm?

(Sursa: Mr Liviu Andrei – Youtube)

La un an de la evenimentele din 7 aprilie 2009 de la Chișinău m-am hotărât să scriu parerea, a mea și a altora despre mitingul de susținere de la București, evenimente la care am participat intens. Părerea mi-am format-o după îndelungi cugetări, după ce am studiat temeinic fiecare amintire a acelor zile de „solidaritate” cu cei care mureau la Chișinău pentru a da jos un regim antiromânesc. N-am să vorbesc despre ce a fost la Chișinău, despre manipulările de acolo și despre ce a urmat acelor revolte, am să restrâng discuția doar asupra evenimentelor de la București, oraș frate al Chișinăului cu oameni frați ai basarabenilor. Părerea este una personală dar prefer să o fac publică în speranța de a afla adevărul, în speranța că cineva ar fi gândit la fel sau în speranța că am să fiu corectat în caz că greșesc.
Am să redau șirul evenimentelor așa cum le-am trăit dar de această dată am să presar amintirile cu pareri.

Toată dimineața și dupaamiaza zilei de 7 aprilie 2009 am fost plecat de acasa cu treabă și nu am reușit să fiu la curent cu știrile. Eram împreună cu doi prieteni, și ei naționaliști și unioniști. La un moment-dat, pe la ora 16 primesc un telefon de la un alt camarad. Surprindere și bucurie, neîncredere și totuși speranță! „Clădirea Parlamentului de la Chișinău arde! Manifestanții anticomuniști au dat foc Parlamentului! A început revoluția la Chișinău!” Nu știam ce să zic. Rămăsesem fără cuvinte și totuși în colțul gurii inflorea un zâmbet de speranță și de vechi dor. Le spun și celorlalți ce se întâmpla la Chișinău și simt în sufletele lor același sentiment. Devenim agitați și punem mâna pe telefoane sunând pe cine am apucat dintre cei pe care îi știam pe același front cu noi. Aflăm că pe la ora 18 va începe un miting de solidaritate cu revoltele de la Chișinău. Nu știm cine și in ce fel va fi organizat mitingul dar telefonăm mai departe să dăm vestea și eram siguri că o să fim acolo. Din vorbă în vorba, din telefon în telefon dorim mai mult, mai mult decât solidaritate, dorim să plecăm peste Prut cu orice risc. Toată agitația noastră durează aproximativ o oră și apoi plecăm la casele noastre să ne facem bagajele ca mai târziu să ne întâlnim cu toții la Teatrul Națonal să vedem ce este cu mitingul și să hotărâm cum plecăm peste Prut. Pentru mine o trecere legală ar fi fost imposibilă datorită faptului că nu am pașaport, dar totuși aș fi fost în stare să trec cu orice risc. Orice risc merită atunci când frații basarabeni al căror sânge îl port și eu în vene, sunt pe cale de a răsturna regimul criminal comunist care părea a fi singurul impediment pentru unire.

Ne întâlnim la teatru pe la ora 18. Prietenii și camarazii încep să curgă unul câte unul. Așteptăm pe peluza din fața teatrului, undeva în spatele celor care păreau să organizeze mitingul. Noi așteptam lumea și nu ne interesa prea mult ce se întâmpla între organizatori. Văzusem că sunt acolo două grupuri distincte: Cei de la Noua Dreaptă și cei de la Noii Golani. La un moment-dat, un grupul celor de la NG se desprinde și pleacă spre scările teatrului unde deja erau instalate echipamentele de sunet pentru discursuri în toată regula. Cei de la ND rămân pe scările dinspre bulevard. Lumea se înmulțea. Ne întâlnim din ce în ce mai mulți și nu știm ce să facem, la care dintre cele două mainfestații să mergem. Devenise fără să vrem problema noastră principală uitând de Prut și de eventuala întrecere înot.
Hotărâm să mergem și noi unde sunt cei mai mulți studenți basarabeni și ni se părea dacă nu revoltatoare, măcar ciudată atitudinea celor de la ND de a face notă discordantă de restul lumii. Unii dintre noi încă vorbeau de trecerea Prutului dar majoritatea eram curioși să auzim ce se va vorbi, să știm mai multe detalii înainte de a face un pas care putea să fie cel mai mare din viața noastră.

Nu durează mult și pe scena imporvizată apare George Simion vorbind bâlbâit, la prima vedere datorită emoțiilor. Vorbește despre Chișinău și despre revolte. Speranța ne cuprinde pe toți. Scandăm diverse solgane. Multe pro-unire dar nici unul dintre cele pro-unire nu venea de la tribună. Toate veneau dinre ascultători, de la noi cei de jos, cei în care fierbea sângele. Prima problemă ciudată care a stârnit chiar repulsie a fost atunci când au apărut drapelele. Multe drapele românești cu frumoasele și sfintele noastre culori, dar la fel de mult albastre cu steluțe ale Uniunii Europene. Nu înțelegeam ce e cu UE?! Aflasem de la cei la curent cu evenimentele că oficialii UE nu băgaseră în seamă în nici un fel evenimentele de peste Prut. Și totuși de ce sunt persoane care flutură uniunea de colo-colo. De la tribună nu se vorbește nimic de unire, doar de cum trebuie să fim noi alături de cei de la Chișinău, bineînțeles de la București, „să vadă cum noi îi susținem fluturând steagurile UE”, cât timp ei mureau pentru libertate. Suntem anunțați că granița a fost spartă. De cine nu se știe. Suntem mai hotărâți ca niciodată să plecăm și totuși am rămas căzând pradă diversiunii unui „miting de solidaritate” unde se vorbește doar de viitorul Republicii Moldova înspre aderarea la UE și despre democația care va scăpa pe basarabeni de comunism. Nimic nu se discută de Unirea cu România, iar din când în când câte o știre despre revolte, știri care uneori se băteau cap în cap. Nicu un moment de la tribună nu s-a vorbit de posibilitatea ca acele sute sau mii de mersoane care veniseră la minting ar fi putut să schimbe scorul luptelor de la Chișinău unde deja miliția făcea arestări și omora oameni. Am fost cuprinși cu totii de isteria mintingului încât parcă devenisem dependenți de miting nu de adevăratele posibilități de acțiune. Nu de faptul că puteam să facem ceva și să rupem granița înainte ca guvernul comunist să înlocuiască grănicerii cu securiști care ar fi tras si in ma-sa și în ta-su la ordin. Deja după miting era imposibil să mai plecăm și am rămas și în următoarele zile „solidari” cu protestatarii basarabeni anticomuniști. A fost o diversiune în scopul de a ține în țară pe oricine ar putea să plece și să lupte acolo pentru o mai bună cârmuire la Chișinău și pentru o adevărată unire a celor două state românești, fără să fie nevoie de aberațiile organizatorilor conform cărora UE ar fi singura scăpare pentru Basarabia. Vrăjeli cretine! Și totuși ne-au dus de nas atât de securistic încât nici cele mai agere minți dintre noi nu au prins în acel moment substratul pentru a-l demasca. Doar unul, un camarad, s-a rugat de mine neîncetat să plecăm dincolo, să facem tot posibilul iar eu nu l-am ascultat. În emoția de moment el a rămas cel mai pur și cel mai aproape de adevăr și a fost singurul pe care îl interesa doar lupta directă, fără ascunderi după deget și după steaguri cu steluțe. El este acela care a dat foc acelui drapel roșu cu seceră și ciocan, fiind cocoțat pe cabina unei camionete rămase între manifestanți. Cea mai interesantă scenă, dar poate și cea mai revoltătoare în sufletele noastre s-a petrecut în momentul când împreună cu doi camarazi, spre sfârșitul serii de proteste am urcat pe scena improvizată să rugăm pe organizatori să spunem cu toții Tatăl nostru pentru sufletele încercate ale basarabenilor care deciseseră să rămână la Chișinău în stradă pentru a protesta. Vocea mitingului de „solidaritate”, George Simion ne-a ignorat total rugămințile iar în momentul când i-am propus lui Doru Mărieș să spunem rugăciunea ne-a răspuns în cel mai securistic și manipulativ mod cu putință: Citez: „Nu e bine să spunem rugăciuni că lumea e încrâncenată și îi dezamorsăm.” Auziți! Îi dezamorsăm. Pe moment nu am știut ce să facem, fiind și noi destul de entuziasmați dar acum la un an de atunci sunt de părere că trebuia să iau kicrofonul acela și să i-l bag pe gât. Rugăciunea ar fi deschis minți și ar fi ajutat pe cei de la Chișinău. Ar fi fost cel mai concret mod de a ajuta de la distanță revoltele anticomuniste. Dar ei nu doreau decât să ne țină pe noi în loc! Securistic!

Urmâtoarele zile au fost seci. Știam că nu mai putem trece. Granița era păzită deja de securitatea moldoveană și orice încercare ar fi fost un martiraj sigur. Am continuat să ne vedem încă două zile la TNB, două zile în care aceleași discuții pro UE și nimic pro Unire, alte două zile în care doar noi câțiva am avut curajul să scandăm adevărul sufletelor noastre. De fiecare dată când scandam ceva pro unire și mai ales când am apărut cu bannerul: „ROMÂNI, TRECEȚI PRUTUL!”, organizatorii strâmbau din nas și se uitau speriați. Au fost alte două zile de în care jandarmii ne-au filmat din toate unghiurile pentru a ne trece la dosare ca elemente reacționare și periculoase. Pe scut, au fost 3 zile în total, în care nu am făcut nimic! NIMIC CONCRET!

Probabil acest articol va stârni proteste și poate o sa fie și păreri pro ce am scris eu în el dar eu le aștept pe oricare! Numai așa va ieși adevărul la iveală.

“A înviat Hristos, sădind nădejdea învierii din morţi; că viața noastră nu se termină aici, la aceşti așa de trecători 60-70 de ani; că se prelungeşte dincolo; că ne vom întâlni iar cu cei dragi ai noştri și nu ne vom mai desparţi niciodată. Că vom învia din morţi în numele lui Hristos, adică în afară de credinţa în Hristos nimeni nu va învia și nu va fi mântuit.”
“A Înviat Hristos. Aşa va învia și dreptatea neamului romanesc. Dar pentru aceasta se cere ca fii ai lui să bată drumul pe care a mers Iisus; sa li se pue pe cap coroană de spini, să urce pe Golgota în genunchi, cu Crucea în spate, și sa se lase răstigniţi! … Fiţi voi copiii aceştia!” (15 aprilie 1928)

Acestea erau gîndurile Căpitanului Corneliu Zelea Codreanu, acel om care a dat exemplu de martiraj pentru învirea noastră din morți. Alături de el, în sacrificiu suprem, a stat o generație întreagă de tineri care a avut capacitatea de a înțelege modul de luptă legionar. Erau aceeia care nu făcau politică spre propășirea materiala a românilor ci aveau un țel mult mai înalt, acela al vieții și morții întru Hristos, pentru ispășirea păcatelor neamului nostru și pentru viața lui veșnică.

Hristos și-a dus misiunea sacrificiului său pentru noi oamenii și pentru iertarea păcatelor noastre s-a suit pe cruce, pe scara mântuirii noastre. Hrist și-a dat viața și a coborât în iad pentru noi. A ieșit de acolo biruind iadul și a înviat a treia zi făcând trecerea de la vechea lege la cea nouă, a sacrificiului de sine pentru celâlalt și pentru mântuire. Și astfel trebuie să îl urmăm pe Hristos cu sacrificiul nostru, al celor ce ducem acea cruce de a nu putea rămâne indiferenți de cel de lângă noi.

În vremurile acestea din urmă, vremuri ale patimilor noastre, vremuri de prigoană antihristică trebuie ca prin rugăciune, dragoste și neconformare la modul de viață generalizat în aceste vremuri, să biruim păcatul din noi ca atunci când antihrist va urca pe pământ, noi cei ce până atunci va trebui să fi biruit păcatul din noi, să putem lupta cu el și să ne aducem și noi prinosul de sânge alături de martirii neamului spre mântuirea noastră și a neamului nostru românesc.

Apelul Câpitanului de la din 15 aprilie 1928, de Paște, rămâne la fel de actual și astăzi pentru că este de fapt repetarea îndemunului Hristic de a mărturisi pe Hristos în fața necredincioșilor, indiferent că va trebui să îndurăm urcușul Golgotei noastre până ne vom răstigni și noi pe scara noastră către cer, pe care va urca în urmă, tot neamul. Să mărturisim și să ne scrificăm pentru Hristos spre binele nostru și al neamului nostru pe care îl vom reprezenta în fața Judecătorului în ziua pe care Codreanu o vedea ca „o zi a marii biruințe”, în ziua învierii noastre din morți.

Vă îndemn în ziua aceasta de Paște a anului 2010 să încercați să deveniți treptele scării mântuirii neamului românesc! Să fie sângele vostru alături cel al Hristosului nostru Dumnezeu! Așa cum Hristos s-a sacrificat pentru noi, așa și noi să reușim să ne sacrificăm pentru El, pentru ca el să nu își întoarcă fața de la noi în ziua judecații, astfel condamnând la moartea cea veșnică tot neamul nostru! Și în clipele lovirilor, să vă aduceți aminte de Hristos și de suferința sa pentru păcatele noastre și să fiți bucuroși că puteți sacrifica pentru El, căci sacrificiul vostru va rupe robia sufletului și veti vedea adevărata lumină și veți avea adevărata libertate.

Hristos a înviat!

Mesajul de Paște al Părintelui Iustin Pârvu

Să dea Dumnezeu ca Patimile Domnului și suferințele și persecuțiile neamului nostru să ne dea tăria să înfruntăm necazurile acestor vremuri, ca să putem rămâne așa cum ne-am născut în Tradiția noastră ortodoxă și să nu ne rătăcească nimeni cu învățături străine de duhul evanghelic. Să ne învrednicească Domnul de bucuria aceasta a mărturisirii, așa cum au mărturisit Pitestiul, Gherla, Aiudul, toți martirii neamului nostru. Vedeți totuși, pe noi, în închisoare, comunismul ne-a învatat smerenia, să fim creștini, să ne daruim. Ne-a învățat smerenia, școala cea mai înaltă. Astfel de vremuri grele or să ne aducă smerenia, care este învierea noastră sufletească. Prin mândria satanică a comuniștilor, noi de fapt am câștigat daruri duhovnicești de la Hristos. Așa să aveți și voi parte de Învierea lui Hristos în inimile voastre. (Revista ATITUDINI nr. 10, interviu realizat de monahia Fotini, 24 martie, 2010)

Mai sunt câteva zile până la 9 aprilie(27 martie pe stil vechi), zi în care Basarabia și toți copii ei se întorceau la mama lor, România. România încă există și o vedem în fiecare zi, așa cum e ea, urâtă dar pașnică, poate prea pașnică. De Basarabia începe să se uite. Uităm din ce în ce mai mult că peste Prut trăiesc tot ai noștri, cu probleme identice cu ale noastre, ale celor ”de la București”. Uităm alături de Basarabia pe toti morții și sfinții ei, dar ei nu ne uită și se roagă pentru noi și pentru a ne lumina într-un sfârșit, pentru a reafla că suntem la fel, vorbim aceeași limbă și ne închinăm aceluiași Dumnezeu. Suntem la fel și trăim împărțiți, separați, de parcă am fi fost marfa unui târg de sclavi.

Se apropie și acele zile în care se va împlini un an de la revoltele de la Chișinău, care deși regizate și manevrate din umbră și-au găsit ”proștii” care să iasă în stradă și involuntar să se lase manevrați de aceleași forțe oculte care ne-au manevrat și pe noi în 89. Da, au ieșit acei „proști” în care mai bate o inimă de român adevarat, au ieșit ”proștii” care prin sacrificiul lor au incercat să schimbe ceva și să ne aducă și nouă aminte că a fost odată când eram uniți și mândri de o țară care ținea în brațele ei un neam întreg.

Comunismul a dispărut de la putere la Chișinău, și totuși a rămas totul la fel. Nici unire, nici frăție și odată cu uitarea noastră parcă dispare și sepranța. Aceiași hoți și vânduți au cules rodul sacrificiului unor tineri, de acum martiri ai românismului, aceiași lătrăi antinaționali ca și cei de la București au pus mâna pe puterea de la Chișinău, promițând, mințind că vor face totul pentru unitatea românilor. Nu i-am crezut niciodată și nu îi pot acuza personal de minciună pentru că știu cum sunt. Dar îi acuz în fața celor ce azi zac în morminte pentru că au vrut libertate, au vrut unire, iar acum, peste mormintele lor joacă oculta internațională care nu vrede decât scopul ei și care si-a început propaganda pro ”uniune” și peste Prut. Acești nenorociți care nu vor decât binele lor, aceste cozi de totpor ale masoneriei care au pus mâna pe putere și aici in România după 89 dar și de anul trecut la Chișinău sunt vinovații pentru dezastrul unității românești! Aceștia care au cârma celor două țări ne vând ca sclavi noii uniuni.

Am auzit multe voci care susțin teoria conform căreia o unire a României cu Republica Moldova este posibilă și este de dorit doar prin aderarea micului stat de peste Prut la noua și criminala Uniune Europeană. Susțin aceste voci o nouă cale unionistă, calea europeană, calea prin care o să fim uniți dar fără uniri, doar uniuni. Tot aceste voci susțin că este deșuet să mai credem în reale uniri, și vorbesc doar de Republica Moldova, spunând Basarabia. Dar unită că Republica Moldova nu e o Basarabie completă și mai există o problemă, acei români din sudul Basarabiei, aceia pe care îi vor vrea uniți cu România poate prin aderarea Ucrainei la UE. Visul acesta european, mult prea vehiculat și ridicat în slăvi se poate transforma ușor în coșmarul unui neam rupt și vândut. În spatele frumoaselor ambalaje propagandistice se ascund pericole care în cealaltă uniune, aceea de tristă amintire, nici măcar nu existau. Practic, din comunism în capitalism, de la regimul libertății subjugate la un regim al libertații exagerate și malefice. Uninea Europeană este un fel de Siberie mai „civilizată”, ale cărei lagăre nu au garduri pentru că drumul spre libertatea adevărată este prea lung pentru ca cineva să se mai încumete.

Acestora care propun uniri prin uniuni le spun doar atât: Sunteți niște proști, niște idioți, niște cretini vânduți și corupți unor interese care numai spre binele nostru nu tind, al româmnilor de pe cele două malui ale Prutului. Noi, cei care mai gândim clar pe lumea asta prină de gunoaie materiale și umane, nu o să acceptăm niciodată „căi europene”, niciodată nu o să credem minciunile voastre și niciodată nu ne vom încrede în zâmbetul vostru parșiv ce vă ascunde interesele și maschează genocidul sufletelor spre care ne-ați împins și spre care vreți să îi împingeți și pe frații basarabeni! Jegurilor! Vom recunoaște mereu Unirea adevărată, într-o românie Adevărată așa cum au dorit-o toți străbunii noștiri care răscolesc pâmântul mormintelor lor când vă aud vorbind despre „căile vostre euorpene”. Și data viitoare când vom avea ocazia nu o să mai mai stăm în Piața Universității să vă vedem fluturând steaguri albastre cu steluțe și să vă auzim ridicând in slăvi democrația Uniunii Europene! Vom striga atunci ROMÂNI TRECEȚI PRUTUL! și chiar și singuri îl vom trece chiar și înnot! Nu o sa ne mai lăsăm păcăliți de manevre securite ca cele din 7-9 aprilie 2009 când ne-ați ținut în loc de la sacrificul nostru și poate alta va fi situația la Chișinău și poate întorși la București o vom schiba și aici! Și poate ne va ajuta Preaînaltul!

Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș

str. Miko Imre, nr. 2, mun. SF. GHEORGHE, jud. COVASNA, tel./fax: 0267.313534 email: cohara_ro@yahoo.com
www.forumharghitacovasna.ro

FRAȚI ROMÂNI din județele Covasna, Harghita și Mureș!

Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș, vă cheamă să lăsaţi pentru o zi grijile voastre acasă și să veniţi la Topliţa, sâmbătă, 20 martie 2010! Veniţi să ne alăturăm glasurile spre a le spune diriguitorilor ţării că în judeţele Covasna, Harghita și Mureș, trăim peste 400.000 de români! Suntem urmasii celor care secole de-a rândul au înfruntat ,,cele mai crâncene mijloace cu scopul de a ne desfiinţa și maghiariza”, cum a afirmat cel ce a fost întâiul patriarh al României, Miron Cristea, fiu al Topliţei Române.

Asemenea mijloace, sub o altă formă, sunt folosite și astăzi împotriva identităţii și dăinuirii noastre. Iar acestea se petrec după mai bine de nouă decenii de la Marea Unire de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, când Transilvana noastră străbună s-a unit cu România! Asa cum a hotărât Adunarea reprezentanţilor românilor din judeţele Covasna, Harghita și Mureș, din 28 octombrie 2006 de la Izvorul Mureșului, și de această dată, dorim să ne exprimăm îngrijorarea pentru continuarea acţiunilor anticonstituţionale ale unor lideri politici și civici maghiari, ce urmăresc enclavizarea acestei zone, prin înfăptuirea autonomiei teritoriale pe criterii etnice a asa-zisului „ţinut secuiesc”, și să solicităm autorităţilor statului: Parlamentului României, Presedinţiei, Guvernului, precum și întregii societăţi românesti, Patriarhiei, Academiei, mass-media, societăţii civile – să ia atitudine și să-si exprime, public și neechivoc, o poziţie transantă referitor la acţiunile iredentiste, revizioniste și separatiste, care atentează făţis la unitatea și suveranitatea statului și naţiunii române.

Prin glasul autorizat al reprezentanţilor românilor din cele trei judeţe, dorim să tragem un nou semnal izvorât din îngrijorarea românilor aici trăitori și direct afectaţi, faţă de recenta adoptare tacită, în Senatul României, a legii promovate de UDMR cu privire la regionalizarea României, lege prin care se doreste refacerea formulei staliniste, de tristă amintire, a Regiunii Autonome Maghiare, și a regiunii de nord-est a Transilvaniei ruptă din trupul ţării, prin Dictatul de la Viena, de repunerea pe tapet a adoptării în Camera Deputaţilor a proiectului de Lege privind statutul minorităţilor naţionale, prin care se urmăreste legiferarea bazei autonomiei teritoriale pe criterii etnice și sforţarea proclamării limbii maghiare ca limbă oficială în asa – zisul „ţinut secuiesc” și apoi în toată Transilvania, și nu în ultimul rând, de continuarea acţiunilor de discriminare și deznaţionalizare a românilor din Arcul Intracarpatic.

Vom cere ca în perspectiva reorganizării regiunilor de dezvoltare social-economică a ţării, în concordanţă cu cerinţele Uniunii Europene, în configurarea acestora să nu prevaleze criteriuletnic, care s-a dovedit generator de disfuncţionalităţi, discriminări și subdezvoltare și nicidecum dezvoltarea armonioasă și echilibrată a României. Vom cere răspicat să fie respectat statutului limbii române ca limbă oficială în activitatea instituţiilor administraţiei publice locale. Vom reînnoi propunerile noastre de stabilire prin lege a unor garanţii în procesul de descentralizare, care să evite abuzurile și discriminările românilor numeric minoritari de către autorităţile locale, precum și cele privind asigurarea cadrului legal de reprezentare a populaţiei românesti din zonă, în structurile decizionale legislative și administrative locale și centrale. Îi vom chema din nou pe concetăţenii de etnie maghiară la conlucrare, considerând că singura soluţie de convieţuire este buna înţelegere, bazată pe respectul reciproc, în spiritul valorilor crestine și europene, și nu separatismul și enclavizarea. România a dovedit că este și rămâne patria comună a tuturor fiilor ei, pe care îi ocroteste deopotrivă, indiferent de etnia, naţionalitatea ori confesiunea lor, modelul interetnic românesc fiind apreciat pe plan internaţional.

Le vom reaminti tuturor românilor că toate aceste probleme cu care ne confruntăm aici, nu sunt doar ale românilor din aceste judeţe, ci ele vizează fiinţa naţională și reprezintă o problemă vitală a întregii ţări, a cărei rezolvare presupune exprimarea solidarităţii tuturor românilor, din ţară și din străinătate.

De aceea vă chemăm, fraţi români din Covasna, Harghita și Mureș, să veniţi sâmbătă, 20 martie 2010 la Topliţa Română, să vă exercitaţi drepturile constituţionale și să ne unim glasurile pentru apărarea drepturilor noastre, dar și pentru apărarea unităţii și integrităţii României, pentru ca pruncii nostri să aibă un viitor, aici, în vatra strămosească.

Sf. Gheorghe – Miercurea-Ciuc – Tg. Mureș,

6 martie 2010